Teatru. O noapte furtunoasa; Conul Leonida fata cu Reactiunea; O scrisoare pierduta
Pornind de la oamenii vremii lui, Caragiale este un critic al oricarei societati. Ceea ce il, particularizeaza este virulenta exceptionala a criticii sale. [...] Personajele sale sunt niste exemplare umane in asa masura degradate, incat nu ne lasa nicio speranta. [...] Niciodata stapanite de un sentiment de culpabilitate, nici de ideea vreunui sacrificiu, nici de vreo alta idee, ("de vreme ce avem un cap, la ce ne-ar mai sluji inteligenta", se intreaba ironic Caragiale), aceste personaje cu constiinta uimitor de linistita sunt cele mai josnice din literatura universala. - Portretul Iui Caragiale 1852-1912, Note si contranote Eugen Ionescu
