Telegraful Roman in lupta pentru apararea limbii romane

Colecția Christia va propune o serie de volume atent selecționate pentru omul secolului vitezei, care își dorește să păstreze vie relația cu sine însuși, cu ceilalți și cu Dumnezeu. Sinteze din cele mai importante scrieri de Spiritualitate, soluții pentru depășirea stărilor de impas și pentru regăsirea bucuriei de a trăi fiecare zi a vieții, predici, mărturii și exemple din viețile celor mai mari sfinți ai lumii, arătând cum au ajuns niște oameni obișnuiți la starea de sfințenie, toate în colecția Christia. „Telegraful Român” în lupta pentru apărarea limbii române (1853-1900) - Michaela Pețian   Autoarea volumului și‑a propus să evidențieze „contribuția Telegrafului Roman în materie de limbă, literatură, credința și cultură”. Accentul pus pe limba vorbită, cu normalitatea cuviinței, face din articolele Telegrafului Roman un adevărat manifest lingvistic pentru mediul și epoca sa. Prin politica sa editorială, publicația a dat dovadă nu numai de claritate în viziune, de înțelegerea rostului pe care fondatorul său, mitropolitul Andrei Șaguna, i l‑a încredințat, ci și-a exprimat exigențele cu privire la valoarea operei literare cu rol de formator al conștiinței naționale, alăturându‑se astfel atitudinii lui Titu Maiorescu și nu numai, din a cărui operă redactorii săi preluau articole sau studii. În toți cei peste 160 de ani de existență, foaia saguniană, în pofida potrivniciei vremurilor, și‑a păstrat menirea pentru care a fost hărăzită. Biserica, națiunea, școala, limba română, credința străbună au constituit valorile pe care venerabila de acum publicație le‑a slujit cu dăruire. Fragment din carte: "Importanța Telegrafului Roman Până la apariția Telegrafului Roman mai există în Transilvania un singur organ de publicitate. Acesta era Gazeta de Transilvania, patronată de G. Barițiu, ce străbătuse deja un drum de 15 ani. În ultima vreme însă, această gazetă se dovedea insuficiență pentru necesitățile culturale ale românilor. De aceea, apariția Telegrafului Roman, în 1853, va fi salutată cu entuziasm. Cu toate că apărea sub egida Bisericii, de la bun început trebuie să menționăm, pentru a înlătura o prejudecată, că ziarul sibian nu a fost antrenat decât într-o mică măsură în probleme de ordin religios. Analizând situația presei transilvănene din această perioadă, Onisifor Ghibu arată că. Telegraful Român însemna un pas nou în viața culturală și politică a Transilvaniei. Conceput ca un mijloc de lumînare al poporului, trebuia să răspundă tuturor preocupărilor lui. De aici caracterul mozaical al acestui ziar. De aici și dificultatea de a-și făuri un program bine stabilit, dar mai ales de a și-l ilustra riguros. În intenția fondatorului, Telegraful era încă un factor de unitate pentru toți românii. El se ocupă de problemele tuturor românilor, indiferent de provincia în care erau. S-a preocupat chiar de istroromâni și de macedoromâni. Problemele care frământau Transilvania aveau ecouri și dincolo de munți, iar Telegraful Român era bucuros să le înregistreze. Redactorii erau entuziasmați fiindcă vedea că viața să se răsfrânge peste munți, că stăpânirea străină care deocamdată îi domina nu reușise să-i închisteze aici, între munți, și să le rupă fibrele ce-i unea cu frații de dincolo de Carpați, iar celor din Moldova și Țara Românească, la început, și apoi din România nu le sunt indiferente problemele cu care se confruntau ei. Se pare că există un adevărat schimb de publicații. Dovadă numeroasele reproduceri din cele mai bune și mai sănătoase reviste ale vremii. "