Tentatia politicului

    „Tradiționalistul s-ar putea să fie mai câștigat – din punctul de vedere al discernământului pe care îl invoca – dacă găsește în sine curajul de a persista în amărăciunea dezamăgirii. Căci e în aceasta din urmă ceva ce-i lipsește încrederii: luciditatea. și dacă discernământul e în măsură a deosebi duhurile, luciditatea știe să nu le înmulțească fără măsură. Abia după această asceză a minții faptă se poate desfășura, cu atenție și smerenie, pentru a „deretica lumea înainte de praznic”. Așa cum se întâmplă în paginile ce urmează.” (Mihai Maci)     „Revoluția nu este doar un eveniment care ucide, cât mai ales un simbol care ucide, dublat de o letală simulare menită să mascheze râurile de sânge în care orice ideologie se cufundă. Revoluția – ca eveniment disruptiv în mersul aparent ritmic al istoriei – reprezintă cu adevărat un punct de reconstituire a fundamentelor, o articulare definitivă a „viitorului”. Intuind ca schimbarea cadrului în care ființa umană viețuiește nu este suficientă pentru conturarea unei lumi noi, revoluționarii francezi – adevărați tributari ai Iluminismului – au realizat că singura șansă pentru reușita unui astfel de demers necesită înfăptuirea hybris-ului suprem: crearea unui nou om. Adepții Luminilor, „mari simplificatori” ai istoriei – după cum îi definește Herder –, nu vor propune, în realitate, decât o religie contrafăcută, o falsă spiritualitate construită pe fetișul unei rațiuni arogante ce va transforma ființa umană din creație a divinității, într-un atom social însingurat și presupus auto-suficient. Odată puse în mișcare, roțile dințate ale mașinăriei sociale revoluționare zdrobesc orice inițiativă care îi amenința bunul mers. Decapitarea regelui reprezintă ruptura eliberatoare a angrenajului, adică lipsirea acestuia de orice punct incomod de decizie suverană și neașteptată, lăsându-l să funcționeze mecanic, predictibil și calculat spre edificarea noii societăți. De acum, mașina merge singură.” (Horia Ciurtin)      CUPRINS:   Prefață: Despre modernitate și tradiționalism (de Mihai Maci)   Capitolul I. Iluzii politice ale modernității: Revoluție, neutralitate și alteritate      1. Chipurile Revoluției: geometrie și teroare     2. Revoluție și reacțiune: dinamica unei adversitați ontologice     3. Criza 'centrului': prin Carl Schmitt către postmodernitate     4. Aporiile alterității: locul Celuilalt în societatea multiculturală   Capitolul II. Genealogii teo-politice: metafizică, eclesiologie și paradigme culturale      1. Gâlceava Occidentului cu lumea: mic îndreptar (post)metafizic     2. Încleștarea 'celor două săbii': o teologie politică a creștinătății apusene   Capitolul III. Nomos: hermeneutică și ontologie juridică      1. Eșecul iluminismului juridic     2. Anomie și dreptate: paradoxurile deconstrucției dreptului     3. Dilemele autonomiei dreptului în modernitatea târzie     4. Căile suveranității hermeneutice: despre norme, ordine și interpretare juridică   Capitolul IV. Excurs geostrategic: limitele relației trans-atlantice      1. Politica de securitate și apărare a Uniunii Europene: paradoxuri și realități     2. Dincolo de mercantilism: TTIP și noua conexiune transatlantică    Bibliografie selectivă