Tentoria

Citește aici interviul acordat de Sorin Banu librăriei Libris.ro     La jumătatea secolului XXII, omenirea intră într-un nou război mondial care va produce prima generație de tentorieni – o armată de oameni bionici creată ca o soluție extremă pentru restabilirea păcii; primul succes real în perfecționarea artificială a funcțiilor corpului și a inteligenței umane. Cu timpul, tentorienii devin oficial o națiune care-și arată tot mai mult adevărata natură: mașini cu trup de om, însetate de sânge și putere. Astfel, în secolul XXV, marile puteri decid să îi vâneze peste tot în lume și să îi izoleze într-o regiune pe care o numesc TENTORIA.     Să aibă apariția acestei națiuni repercursiuni și în trecut? Acțiunea se mută cu 500 de ani înapoi în timp, în anul 2019. Cole este un tânăr de 27 de ani, care trăiește o viață fericită într-o lume cu totul aparte: o Terra cu doar un petic de pământ înconjurat de un singur ocean vast și cu o populație de 12 milioane de oameni condusă de o grupare secretă. Viața lui Cole se schimbă brusc, odată cu dezvăluirea adevăratei realități a existenței sale, iar acțiunile teribile încep a se precipita într-o veritabilă goană la extrem, la limita supraviețuirii.     "TENTORIA" ridică întrebări legate de valorile  umane, de conflictul dintre virtual și realitate, dintre prezent și viitor.      Fragment din roman:       „AEROBAZĂ TENTORIENILOR, UNDEVA ÎN AMERICA DE NORD        La câteva mii de kilometri de Insulă, aerobază clocotea. Orașul tentorian dăduse de mult uitării stilul construcțiilor anilor 2000. Era dominat de tenta alb-gri a materialului metalic al clădirilor și de arhitectură modulară formată din structuri cubice. Însă și stilul nou al orașului părea îmbătrânit, clădirile nemaifiind de mult în stare perfectă, ci murdare și degradate.     Aerobază militară se întindea impunător în mijlocul orașului. Sutele de aeronave de luptă, cele patru aeronave gigant de transport și miile de trupe erau în alertă maximă, pregătite pentru o misiune secretă.     Luptătorii de elită străbăteau în grabă coridoarele subterane, îndreptându-se către aeronave. Costumele de protecție negre, sinistre, croite parcă pentt-u un film de groază, le ascundeau chipul mânat orbește de o nouă cucerire. Lentilele gri de protecție din dreptul ochilor le dădeau și ele înfățișarea unor mesageri ai morții, mascând chipul de mult uitat al umanității. Prin tunelele subterane largi, de zeci de metri diametru, containere imense erau dirijate către navele mari de transport, iar pe lângă ele, divizii întregi de trupe alergau în cadență.     Avioanele în formă de pisică de mare se ridicau vertical în aer, propulsate parcă de o forță invizibilă. O navă transport se ridică și ea greoi.     În Tentoria se pregătea o mare invazie pentru o insulă pe măsură.                * * *      _GUVERNAMENTALĂ.     _ECEREA     DINCOLO DE ACE_     Panoul brăzdat de zeci de gloanțe și rupt pe jumătate nu mai transmitea de aproape o oră întregul mesaj de interdicție al accesului în Centrul de Rezervă. Anunță doar moartea și atmosfera sinistră ce cantonaseră acolo.     Mirosul de ars și fumul înecăcios puseseră stăpânire pe întreaga unitate militară. Se mai auzeau sporadic câte un urlet de durere și câte un ropot de armă. Veneau din tranșeele făcute nu foarte adânc, în grabă, de către militarii insulari.”