Teodora

După cronicile de familie exersate în tetralogia Față din pomul cu mere și în tripticul Zborului, imensele resurse analitice dovedite de romanele doamnei Eliza Roha sunt dirijate acum într-o nouă direcție, a cazuismului feminin apologetic în maniera Henriette Yvonne Stahl. Teodora experimentează himera amoroasă cu întreaga ei junglă de tribulații, intrigi și stră-egii, pe care eroina o traversează regăsindu-și în ultimă instanță busolă în reconsiderarea „misterului" masculinității. Un drum parcurs în căutarea unui debușeu, ale cărui lungimi și complicații diegetice nu tocmai confortabile pentru cititorul grăbit își găsesc totuși în sensibilitatea și duioșia acestui condei, fără doar și poate, o compensație pe măsură. (Emil Lungeanu)