Traducere din neogreacă și studiu introductiv de pr. dr. Gabriel Mândrila
Părintele Ioannis Romanides s-a născut în anul 1927. Este absolvent al Facultății de Teologie „Sfânta Cruce” din Boston (1949), al Facultății de Teologie a Universității Yale (Yale University Divinity School 1954); a urmat cursuri de specializare atât la Seminarul Sf. Serghie din Paris (1954-1955, sub îndrumarea lui John Meyendorff), cât și la Seminarul Sf. Vladimir al Universității Columbia (sub îndrumarea părintelui G. Florovsky), fiind doctor al Facultății de Teologie a Universității Naționale Kapodistria din Atena (1957) și al Facultății de Teologie a Universității Harvard din America (School of Arts and Sciences). A fost profesor al Facultății de Teologie Holy Cross Brookline (1958-1965) și al Facultății de Teologie a Universității Aristotelice din Thessalonic (1970-1984), predând totodată, în calitate de visiting professor (din 1970) și la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ioan Damaschin” de la Balamand.
și-a pus amprenta asupra generației sale nu doar prin „ascetismul” si „nebunia” lui pentru Hristos, ca un autentic «călugăr, în sensul strict al cuvântului, hrănit cu Sfinții Părinți și cu sfânta viața liturgică a Bisericii Ortodoxe, lăudându-L pe Dumnezeu „de șapte ori pe zi”» (monahul Theoclit Dionisiatul), ci mai ales prin „devoțiunea lui absolută pentru ideea de teologie patristică” (G. Metallinos).
Opera sa, care a marcat hotărâtor procesul spiritual al reîntoarcerii la Tradiția Părinților și al redescoperirii sensului Teologiei Patristice autentice, fiind asemenea „unei pietre de poticnire, este și va rămâne nu doar o piatră de hotar pentru revenirea teologică a deceniului șaizeci, ci și o unitate de măsură a celei mai curate ortodoxii bisericești” (Chr. Yannaras).
