De la inceput, intreaga trilogie a fost structurata in functie de determinarile transcendentale ale fiintei, si anume, avand in vedere de fiecare data relatia analoga intre semnificatia si forma ei in fiinta lumeasca si in fiinta divina: astfel, in Estetica exista o corespondenta intre frumusetea "lumeasca" si "slava" divina, in Drama intre libertatea lumeasca finita si libertatea divina infinita. Aici, in Logica teologica, va trebui sa reflectam prin urmare la relatia dintre structura adevarului creatural si a celui divin. Si, in consecinta, sa ne punem intrebarea daca adevarul divin poate fi reprezentat si exprimat (in diverse forme) in structurile celui creatural. Cunostintele teologice despre slava, bunatatea, adevarul lui Dumnezeu presupun prin insasi natura lor o structura nu numai formalista sau gnoseologica, ci ontologica a fiintei lumesti: fara filosofie nu poate exista teologie. Teologica este cea de-a treia si partea ce incoroneaza marea trilogie si capodopera a teologului Hans Urs von Balthasar, intregind tripticul din care fac parte Slava lui Dumnezeu si Teodramatica. Teologica este o varietate a teologiei, in ea fiind vorba nu atat despre ceea ce spune omul despre Dumnezeu, cat despre ceea ce Dumnezeu vorbeste despre sine. Balthasar nu abordeaza adevarul despre Dumnezeu pana cand nu reflecta mai intai asupra frumusetii lui Dumnezeu (Slava lui Dumnezeu). Apoi ne captiveaza cu reflectiile sale asupra marii drame a mantuirii noastre si a bunatatii si milei Domnului care ne mantuieste (Teodramatica). In aceasta lucrare, autorul se apleaca asupra adevarului pe care Dumnezeu il reveleaza despre Sine, care nu este ceva abstract sau teoretic, ci mai degraba bogatia concreta si misterioasa a fiintei lui Dumnezeu ca Dumnezeu personal si iubitor.
Traducere din limba germana de Maria-Magdalena Anghelescu.
