Teorii stiintifice in 30 de secunde

Teoria haosului, unificarea, teoria relativității? Pisica lui Schrodinger și legile mișcării? Desigur, cunoști semnificația acestor noțiuni sau, cel puțin, ai auzit de ele. Dar le stăpânești destul de bine pentru a le dezbate la o petrecere sau pentru a-ți impresiona prietenii?  Teorii științifice în 30 de secunde prezintă, într-o manieră revoluționară, cele mai semnificative și mai controversate 50 de teorii. Experți în domeniul științei au fost provocați să-și abandoneze jargonul pretențios și să încerce să explice, pe înțelesul tuturor, cele mai sofisticate teorii științifice – în doar două pagini, 300 de cuvinte și o ilustrație metaforică. Timpul este relativ, dar devine tot mai prețios într-o lume ce pare să se învârtă din ce în ce mai repede. Acest volum unic îți oferă ocazia să pătrunzi în mintea celor mai mari oameni de știință ai lumii, ca să înțelegi noțiuni fundamentale ale universului nostru.  Paul Parsons este fost editor al publicației Focus, care aparține postului de televiziune BBC. Interesul său pentru știință l-a încurajat să colaboreze cu nenumărate publicații, începând cu Daily Telegraph și până la FHM. Volumul The Science of Doctor Who s-a numărat printre cele 12 cărți care au concurat în 2007 pentru Royal Society Prize for Science Books. Fragment din volumul "Teorii științifice în 30 de secunde", coordonator Paul Parsons:   „Fiecare are o teorie la care ține mai mult decât la oricare alta. Este un lucru pe care eu unul ar trebui să îl știu foarte bine. Cât am fost editorul revistei Focus, publicație dedicată științei și tehnologiei, primeam zilnic scrisori cu astfel de teorii — corespondența de la cititori care susțineau că au descoperit misterele găurilor negre, ale universurilor paralele sau pe cele ale Big Bangului; că au determinat originea vieții sau că au unificat legile fizicii particulelor. Le răspundeam, mulțumindu-le și cerându-le să îmi trimită demonstrațiile lor matematice. Nu cred că a făcut-o vreunul dintre ei. Aceasta este diferența dintre „teoriile" pe care le susținem într-o conversație oarecare cu prietenii și teoriile concepute cu multă trudă și migală de oamenii de știință. În domeniul științei, teoriile reprezintă creații logice. Ele reflectă observațiile experimentale cele mai exacte și cea mai justă înțelegere a felului în care funcționează lumea. Dar o teorie științifică nu reprezintă obligatoriu un adevăr absolut. Ea nu poate să capteze decât starea actuală a cunoștințelor noastre. Există oricând posibilitatea apariției unui nou element care să infirme teoria și să îi trimită pe teoreticieni înapoi la masa de lucru. Un exemplu este modul în care este perceput sistemul solar. În secolul II d.Hr., filosoful grec Ptolemeu a dezvoltat teoria conform căreia Pământul s-ar afla în centru sistemului solar — o explicație coerentă pentru nivelul observațiilor astronomice de la acea dată. La începutul secolului XVII, astronomul italian Galileo Galilei a început însă să scruteze cerul cu nou inventatul telescop. Acesta i-a permis să facă observații mai acurate decât cele realizate cu ochiul liber. Observațiile lui Galilei au dezvăluit detalii în concordanță cu o nouă teorie, propusă de astronomul polonez Nicolaus Copernic cu o sută de ani mai înainte. Teoria lui Copernic prezență poziționarea Soarelui, și nu a Pământului, în centrul sistemului solar, imagine care ne pare atât de familiară. Multe observații făcute între timp — inclusiv de navetele spațiale — au confirmat viziunea heliocentristă. Printre alte teorii care s-au dovedit ulterior greșite s-au numărat cea a Pământului plat, a flogisticului — o încercare timpurie de a explica originea focului — și a proiectului inteligent. Înțelegerea noastră teoretică a aproape fiecărei ramuri a științei moderne s-a dezvoltat constant, teoriile vechi și depășite fiind înlocuite de altele noi, îmbunătățite. Teoriile care constituie corpusul cunoașterii științifice de astăzi cuprind toate domeniile, de la originile universului la modul în care funcționează mintea umană. În paginile care urmează, unii dintre cei mai talentați autori din domeniu descriu cele mai importante 50 de teorii științifice. Elementele esențiale ale fiecărei teorii sunt redate într-un spațiu restrâns și în termeni inteligibili pentru toată lumea. Teoriile prezentate sunt organizate în șapte capitole. Primul este cel al macrocosmosului, vizând macrofizica lumii cotidiene, cum ar fi legile mișcării, gravitația și electricitatea. Microcosmosul ne atrage atenția spre fenomenele de mici dimensiuni, spre lumea cuantică a atomilor și a altor particule subatomice. Urmează evoluția umană — modul în care s-au dezvoltat oamenii, inteligența și limbajul. Capitolul „Minte și corp" prezintă teorii din domeniul medicinei — de la psihanaliza la terapie genetică. În „Planetă Pământ" trecem în revista marile teorii care le-au dat oamenilor de știință posibilitatea de a înțelege cum funcționează planeta noastră și clima ei. „Universul" aruncă o privire mai îndepărtată, luând în discuție originea, evoluția și soarta cosmosului nostru — și nu numai. Partea finală, „Cunoașterea", se ocupă de ramurile științei care cercetează dezvoltarea și devenirea științei. Aceste capitole includ și portretele celor mai importanți oameni de știință — prezentând pe scurt viețile unor personalități precum Charles Darwin și Stephen Hawking.”