Scrisul poate oferi victoria stilului asupra unor realități cel mai adesea lipsite de stil și sens și, de ce nu, a lipsei de stil în fața artei obosite.Chiar stângăcia se poate opune unor forme atât de lustruite încât spectatorul-receptor devine o terță persoană; nu îi rămâne decât să lase autorul să se contemple în luciul artefactului. Așa cum o sintagmă tristă (sensui vieții, de pildă) fără un context dezamorsant poate ucide o pagină și contamină o carte, un grăunte de umor poate salva, cred, câte ceva. Scriitorii uită des că trăiesc (și) în lumea artei, fericită, cel puțin în intenție. Nu știu dacă sunt scriitor, așadar nu am obligații bine definite. - Mircea Doreanu DRAGOSTEA Ea stă picior peste picior Eu stau picior peste picior Ea stă cu mâinile pe genunchi Eu stau cu mâinile încrucișate pe piept Așa am ajuns. Ea plânge. Eu nu plâng. Așa am ajuns Ea arată că o grădină de ceai Eu semăn cu o mână de var în apă Eu o bucată de zahăr candel informa Fac o muncă mai puțin utilă ca alte mii de munci totuși nu mă disprețuiește se uită la mine mă joc cu niște litere cifre în fond de parcă i-aș mângâia părul cu încântare
