Cartea Testamentul lui Abraham PDF

Un scandal cu prostituate la summitul Americilor de la Cartagena. Un atentat la viața președintelui Statelor Unite. O bibliotecă dispărută de 2 000 de ani. O organizație secretă. Și încă una. O lungă istorie de papi mincinoși. Criminali de război. Un oraș legendar. Agenți cu identități multiple. O bestie numită „El Diablo“. Și toate numele sale. Doar simpla ei apariție te face să încărunțești pe loc. Un asasin plătit care îl știe pe dinafară pe Borges. Zece manuscrise dispărute ce reapar brusc. Și codurile complicate ascunse în ele. Un uriaș și un pitic. Și un festin roman. Un basilisc și un șarpe cu pene. O femeie fatală. Un polițist care nu poate uita niciodată nimic. Un psihiatru care crede că 240 de călugări franciscani îi locuiesc creierul. Un om cu părul portocaliu. O poveste cu sclavi. Și cu președintele lor. Oameni obișnuiți prinși în întâmplări neobișnuite. Un trecut care devine pentru câteva clipe prezent, doar pentru a dispărea din nou pentru totdeauna. Cervantes și Eco și Borges. Și peste toate astea, cărțile. Toate cărțile.  UN ROMAN CARE TE VA BÂNTUI MULTĂ VREME DUPĂ CE L-AI CITIT Roman polițist, roman de aventuri, thriller, roman metafizic, roman istoric, desfătare erudită, parodie în cel mai înalt grad, Testamentul lui Abraham este, în opinia mea, o carte inegalabilă. Cu acest roman, mai mult chiar decât cu Biblia pierdută, Igor Bergler dovedește că e un scriitor extraordinar. Și nu numai pentru literatura română.“ – Jean Harris Testamentul lui Abraham este dovada supremă că bibliotecile nu ard niciodată, că fascinantele narațiuni disparate, de la mitologie la Cervantes, de la romanul gotic la neoromantismul lui Stevenson, de la Borges la Eco și de la imaginarul oculto-conspirativ la fervoarea hermeneutică, pentru începători, a lui Dan Brown, se înscriu într-o Mare Narațiune care se sprijină, la rândul ei, pe întreaga memorie a umanității. Parodia și satira, aluzia subversivă și interogația gravă, țesătură epică, de o acuratețe geometrică aproape monstruoasă, imaginarul baroc, frisonul magico-metafizic devin, în mâinile lui Igor Bergler, arme paradoxale: devastatoare și fascinante în același timp. Tensiunea la cote maxime a unei epici insațiabile, din care orice evadare devine imposibilă, îi imprimă cititorului până și ritmul respirației prin fraza alertă, cinematografică. Suma a tuturor bibliotecilor, noua Bibliotecă a lui Igor Bergler nu se mai adresează doar memoriei, ci deconstruiește, fecundează și reconstruiește întreaga istorie. Printr-o arhitectură unică și irepetabilă. De vreo 700 de pagini: Testamentul lui Abraham. – Pavel Șușară Cel care refuză să citească cărțile lui Igor Bergler pentru că au succes seamănă cu cei care îl resping pe Umberto Eco pentru că și-a vândut romanele în zeci de milioane de exemplare. – Milo Temesvar Fragment dn roman: "Când mai scăpa frâiele la câte un chef la barul local, colegii erau de-a dreptul înspăimântați de memoria sa incredibilă. Își amintea totul despre orice. Nu numai că era o enciclopedie umblătoare a tuturor dosarelor pe care le deschisese vreodată - colegii îl și foloseau drept arhivă, ori de câte ori aveau rapid nevoie de o informație despre vreun caz din trecut dar ținea minte orice detaliu, oricât de nesemnificativ, de care se lovea. De la culoarea draperiilor unei case pe care o vizitase până la dinții lipsă ai vreunui cadavru, știa orice. Așa cum își amintea întotdeauna datele de naștere ale tuturor colegilor săi, ale nevestelor și copiilor acestora și nu uita niciodată să îi felicite cu aceste prilejuri. Cei care nu îi dădeau credit soției sale incerte aruncau tot meritul asupra acestei memorii extraordinare pentru fiecare detaliu, o minte ce reținea nu numai obiecte și situații, ci și lucrurile pe care i le spusese cineva și ordinea în care o făcuse. Odată, într-un caz complicat de crimă, unde, în încăperea în care fusese găsit mortul cu un morcov înfipt într-un ochi și un păstârnac în altul, într-o poziție nefirească, cu fundul bombat înspre exterior din cauza pernei pe care era culcat artistic, se adunaseră câteva zeci de polițiști, martori, avocați și oameni prinși întâmplător în vâltoarea sinistrei crime, întors la secție, bătuse la mașină până dimineața tot ce vorbiseră acei oameni acolo, în ordinea exactă, fără să îi fi scăpat vreun cuvânt. Cele 82 de pagini dactilografiate perfect îl făcură pe șeful său să îl compare cu un monstru, cu un personaj din serialele cu oameni cu abilitați speciale ca Heroes sau X-Men. Acea minipiesă de teatru transcrisă l-a și făcut să descopere asasinul, după cuvintele pe care acesta și doi martori le spuseseră. Acel îngrozitor "asasin cu legume", cum fusese supranumit, terorizase orașul, ucigând în serie, într-un mod culinaro-creativ, oameni care se hrăneau nesănătos. Sfecla roșie și țelină erau semnăturile lui preferate. Le înfigea mai ales în părțile dorsale ale victimelor. Amănuntele pe care le reținea erau - aproape de fiecare dată - cheia întregului mister. "