În nimeni nu e nicio poezie, nu e decât o suferință imensă, o minciună ordinară, o lume la care visezi și în care nu vei avea niciodată curajul să pășești, pentru că ești născut din frică. Frica de foame, de sete, de fiare și de frigul acela pătrunzător care nu ține seama de anotimpuri, ci doar de unde, când și cu cine dormi când ți se umflă gâtul de febră. În rest, suntem niște cocoloșiți ai sorții scoși în piața să vedem cum se vinde viața: găleți cu apă de ploaie, cutii cu de toate, cutii de fapt goale, filme în care nici nu știi dacă ai jucat vreodată, flori care te ard în palmă dacă nu le priește linia vieții sau flori care rămân în pumn până când se usuca și hrănesc fluturi de-o zi, cizme în care șobolanii ascund simptomele unor boli incurabile, o panglică albastră tăiată brusc cu un foarfece. Un dans nesfârșit al dresoarei de șerpi...
