Textul literar. Strategii si metode eficiente de consolidare a valorilor etice in scoala

Considerăm că cei care s-au gândit până acum la proiecte de reformă, fie creații personale, fie preluări din țările apusene, au nesocotit ce era esențial, omul în dimensiunea sa etică, morală. S-a urmărit aproape obositor atingerea de către elevi a unor competențe științifice măsurabile, cuantificabile, dar foarte puțin sau deloc creșterea morală, aspect mai greu de măsurat și de notat la vreun examen. De aceea credem că este esențial acum să ne îndreptăm atenția stăruitor asupra felului cum putem preda disciplina Limba și literatura română astfel încât elevul să dobândească atât competențele necesare promovării examenelor, cât și creșterea morală în egală măsură, condiție esențială a reușitei la provocatoarele și fundamentalele examene ale vieții. „Degeaba omul știe să facă ceva dacă nu o face cu bunătate înspre folosul celorlalți și spre bucuria lui. De ‹‹bestii›› exacte și eficiente e lumea plină; de oamenide caracter − mai puțin.” (Prof. dr. Constantin Cucoș) Fragment din lucrarea: Textul literar. Strategii și metode eficiente de consolidare a valorilor etice în școala de Antonio Bolot " 4. DRAMATURGIA Alină Pamfil face următoarea apreciere în legătură cu studierea textelor dramatice: „Dar specificitatea dramaticului nu rezidă doar în dialog și nu e onorată nici atunci când lectura cuprinde și indicațiile autorului; și asta, în virtutea faptului că textul dramatic nu a fost scris pentru a fi citit, ci pentru a fi reprezentat." Pe parcursul anilor de liceu se studiază la limbă și literatura română doar speciile comedia și dramă. E adevărat că, în principal, atenția este îndreptată spre citirea și interpretarea textelor. Arareori elevii participă în oraș la reprezentații teatrale ale diferitelor trupe din țară aflate în turneu. Sunt situații când profesorii proiectează în timpul orei înregistrări cu piese de I. L. Caragiale (O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă) și de Vasile Alecsandri (Ciclul Chirițelor). Se mai fac uneori și audiții de teatru radiofonic. Oricum, trebuie recunoscut că pentru elevii din orașele mici, unde nu există teatru și viața culturală viguroasă, lipsa de familiarizare a lor cu reprezentațiile în care joacă actori în carne și oase constituie un handicap evident pentru cultura lor: „De strălucirea, de vivacitatea acțiunii unei piese de teatru dai seama în timpul reprezentației; prin lectură, de trăinicia ei. Numai citind-o nu te lași înșelat de succesul reprezentației, nu te pot minți jocul actorilor, forța declamării, influența și fascinația pe care ei o exercită asupra noastră. Trebuie amintit că profesorul de limbă și literatura română are totuși posibilitatea să familiarizeze elevii cu lumea teatrului, organizând cu ajutorul lor mici reprezentații ale unor scenete din dramaturgi moderni precum Eugene Ionesco (Lecția, Cântăreață cheală, Regele moare), Mihail Sebastian (Steaua fără nume), Tudor Mușatescu (Titanic vals), Matei Vișniec (Ultimul Godot) și alții. Astfel de activități care sunt prezentate cu prilejul diferitelor serbări în fața elevilor din școală, în sala de spectacole a școlii, pot mobiliza, anima, trezi apetitul pentru literatură, pentru teatru în special. Credem că aceasta este o metodă deosebit de rodnică. Desigur, pregătirea unei piese de teatru în care sunt implicați elevii presupune o muncă deosebită, obositoare și amuzantă uneori. Emile Faguet clasifică piesele de teatru în patru categorii: „cele care sunt mai bune la lectură decât reprezentate; cele tot atât de bune citite în bibliotecă, cât și văzute la teatru; cele care sunt mai puțin bune tipărite decât ascultate și cele care nici măcar nu merită osteneala de a le tipări.” Piesă de teatru Iona de Marin Sorescu aparține teatrului modern, existențialist. Autorul o numește "tragedie în patru acte". Iona este o parabolă, tema trimițând la tragismul omului însingurat. Titlul amintește de prorocul biblic Iona. Marin Sorescu dorește precum prorocul Vechiului Testament că prin intermediul personajului piesei sale să trezească conștiințele umanității. „Iona este pescar, așa cum îl vedem la începutul piesei cu undița în mână. Fiindcă fuge de misiunea sa, el devine un pește, adică un păcătos, de aceea în piesă este înghițit succesiv de trei pești (...) Apa este un simbol al cunoașterii, fiindcă în estetica expresionistă temă, eroii, conflictul, subiectul sunt structurate pe conceptul de cunoaștere."  "