Tigari umede

Daniel Mosoiu a debutat cu un excelent volum de poezie în urmă cu mulți ani! L-a reeditat și a adăugat... un singur poem, și acela vechi. Atât. Dar volumul și-a păstrat prospețimea și, implicit, valoarea, chiar dacă au trecut decenii peste el. Nu întâmplător spun asta. În urmă cu aproape 20 de ani, am citit în manuscris un volum de proze scurte intitulat Țigări umede. Mai fac câteva corecturi, mi-a zis Daniel, și-I dau la tipar - Mircea Petean îl și anunțase în programul editorial de la Limes. Și trecut-au anii... Am recitit acum volumul corectat, ușor adăugit, pe alocuri, substanțial îmbogățit, în cea mai mare parte, și sinceră mi-a fost bucuria să constat că... țigările nu s-au uscat de Ioc, și-au păstrat umezeala aromată, savoarea proaspătă. O lume carnavalescă, cu oameni simpli, descoperiți în gări, pe stradă, în cafenele, în cele mai banale locuri. Poveștile lor, cu conotalii în realitatea de azi și dintotdeauna, sunt de-o dezarmantă sinceritate, care te cucerește din prima clipă. Autorul știe să creioneze, în câteva linii, portrete concise, caractere pregnante, situații incitante. Are umor debordant, ici, colo scuricircuitat de poezie, precum la Bohumil Hrabal. Da, are multe în comun cu remarcabilul autor ceh. Mi-I pot imagina pe autor cum se plimbă, la braț cu Hrabal, cum poposesc în crâșme și grădini de vară, la o halbă, învăluiți în fumul șerpos și umed al țigărilor. Volumul lui Daniel Moșoiu se citește dintr-o suflare, așa cum bei o halbă rece de bere în vara fierbinte, iar la sfârșit îți pare rău că s-a tenninat. Se mai poate comanda una, nu-i așa? Tocmai! Sper că pentru următoarea carte să nu mai așteptăm atâta vreme, căci Daniel Moșoiu este un autor al cărui talent trebuie să se manifeste, întru bucuria cititorilor, atât în poezie, cât și în proză. Părerea mea. (Radu Țuculescu)