Tilcuirea Epistolei catre Evrei - Sfantul

Rugăciunea necurmată este arma cea mai puterni­ca în drumul desăvîrșirii sufletești. Sfînta rugăciune este aceea care coboară asupra omului darul Du­hului Sfînt. Taina rugăciunii nu se îndeplinește în anumite ore hotărîte, căci toată vremea ce rămîne în afară aces­tora este timp pierdut. Rugăciunea trebuie făcută deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina în­telegerii, care, după aceea, se schimbă cu dumne­ze­iască schimbare. Trebuie a ne instrui în așa fel că mintea să ajungă a pluti oarecum în Legea Dom­nu­lui, după călăuzirea căreia se cuvine a ne întocmi și viața. Cînd omul își într-armează sufletul cu cu­vin­tul lui Dumnezeu, el se umple de acea inte­lep­­­ciune care-l ajută să deosebească ce este bine și ce este rău. Cîți­rea să se facă în singurătate și toată luarea-aminte să fie adîncită în adevărurile Sfintei Scrip­­turi, din care să primească într-însul acea cal­du­ră care pornește izvorul la­crimilor, căci acestea încal­zesc pe om în întregime și-l umplu de daruri du­hovnicești care-i învio­rează mîn­tea și inima mai mult decît orice cuvinte. - Sfîntul Serafim de Sarov