Claudiu Oțeleanu revine în peisajul literar brașovean cu un volum de proză inedită, concentrat în jurul unei tematici șocante și incitante în același timp, proza care are capacitatea de a descrie fidel o lume cenușie, inaccesibilă celor mulți, cea a detenției. Anterior acestei apariții, autorul a publicat volumul de versuri Egocentric, colecție născută din zbuciumul interior al experiențelor închisorii. Într-un mod neașteptat, proza pe care o vom aduce în discuție se va constitui într-o serie de note de subsol ale versurilor anterior apărute, deoarece se referă la realități ce au născut trăirile descrise în lirica autorului. Cartea este, de fapt, o scriere de graniță deoarece poate fi încadrată atât în sfera textelor confesive, cât și în cea a documentarului. Experiența trăită a închisorilor este descrisă cu atât de multă luciditate cât permite o perspectivă subiectivă. Atitudinea autorului frapează. Nu este urma de victimizare, nu se filosofează pe ideea unei nevinovații, textul fiind efectiv constituit din descrierea unor evenimente, conflicte și denunțuri. Dacă Egocentric descria lumea interioară, suferințele de nedescris provocate de ceilalți, Timp lipsă vorbește de fapte, de chipuri, de clădiri și de atitudini. Ne este descris un turn Babel al unei lumi în continuă degradare, o lume fără speranță. [...] Însăși apariția unui astfel de jurnal document ce abundă în detalii șocante despre corupția, incompetența și nepăsarea angajaților unui sistem, poate agita anumite pîrite. O atitudine destul de neașteptată aparține acestui narator implicat în actul descrierii. Scrierea nu are un caracter moralizator, nu izvorăște din răzbunare și, mai ales, nu căută vinovați. Sinceritatea este evidentă, nemaifiind nevoie de ficțiune. - Cristian Vieru
