Cartea Timp si constiinta in cinema PDF

Dacă putem înțelege epoca drept acumulare contemporană de discurs care se oferă ca istorie, cinematograful oferă un instrument propice scrierii celor mai vii discursuri, tocmai fiindcă poate reprezenta un discurs în forma sa primară – în cea de imagine. Ceea ce îi asigură un plus de realism în reprezentare, a cărei distorsiuni – de a se cere adoptată ca realitate – reprezintă elementul primordial al unei (noi) critici a imaginilor. Dacă va fi să existe o pedagogie a imaginilor, ea ar trebui să plece de la natura de discurs a imaginii și de la valoarea sa instrumentală în interiorul minții, pe care cinematograful o poate înregistra într-o formă extrem de coerență. Posibilă (re)construcție a unei comunități umane – pe linia lui Benjamin și Nancy – pe o asfel de pedagogie poate crește. Împotriva acestei pedagogii luptă cinematograful însuși, prin rapiditatea cu care schimbă imaginile, într-o avalanșă de imagini cuprinse în discursuri care ascund tocmai această nevoie de discuție, pe care o prezintă drept nevoie de consum, de a consuma imagini cinematografice, în același timp imagini publicitare ale consumerismului. - Lucian Maier