Cartea Timp si destin PDF

    Amintirile copilăriei sunt retrăite de fiecare dintre noi cu mare intensitate. Ele permit întoarcerea în timp la momentele când totul părea posibil și viața se contura deschisă ca o carte nescrisă încă...     Pe malul mării, acolo unde se fac promisiuni pentru vecie și totul pare că începe fără a se sfârși vreodată, trei adolescente, Emma, Stevie și Madeleine își jură prietenie pe viață printr-un legământ sacru. Dar, destinul poate oferi surprize dintre cele mai neplăcute. Emma moare într-un accident, lăsând în urmă o fetiță, Nelle. În dorința de a se afla cât mai multe despre mama sa și de a simți din nou dragostea maternal, ea se aproprie de fosta prietenă a acesteia, Stevie.     Mai devreme sau mai târziu, soarta poate așeza lucrurile așa cum am dori. Chiar dacă până atunci, un noian de întâmplări neașteptate ne va marca existența...     O poveste plină de sensibilitate, tristă și încurajatoare în același timp, pentru cei care consideră ca speranța moare ultimă.      Fragment din roman:       „Madeleine stătea în mașină, parcată în fața pieței Emerson, chiar în fața gării care ducea spre Hubbard Point. Era nervoasă, dar hotărâtă. În timp ce stătea acolo, trecură două trenuri: unul spre New York, altul spre Boston. Când erau mici, ea și fratele ei obișnuiau să numere garniturile de tren.     După o vreme ea observă venind obiectul urmăririi sale: mașina lui Jack veni în jos pe Shore Road și se îndreptă pe sub pod spre Hubbard Point. Madeleine o zărise cu două zile în urmă. Ea condusese din Providence, trecu de cabanele din jurul terenurilor de tenis unde îi spusese Stevie că locuia el, sperând să dea peste fratele său. Dar când îl văzuse urcându-se împreună cu Nell în mașină, își pierdu curajul și pleca spre casă.     Astăzi se întorsese, mai curajoasă ca niciodată. Oare Nell era cu el? Madeleine își întoarse capul pentru a vedea — nu, locul de lângă șofer era gol.      Inima îi bătea foarte tare, de parcă alergase la maraton. Era sigură că fata îi era roșie ca racul, iar buzele atât de uscate și mâinile erau lipicioase pe volan.     Nu spusese nimănui despre planul său — nici lui Chris, nici doctoriței Mallory, nici lui Stevie. Terapia să mergea bine, începuse să se simtă mai bine după doar câteva ședințe. Vedea lucrurile mai clar — dacă Jack i-ar acorda o șansă ar putea vorbi cu el. Ar putea sta cu el, față în față, s-ar putea baza pe vechea lor dragoste pentru a ajunge acolo, dar această nevoie trebuia să fie reciprocă pentru a-i putea vorbi. Special nu-i spusese lui Stevie că venea, deși știa că vechea sa prietenă ar fi sprijinit dorința ei de a pune lucrurile la punct, ea trebuia să facă asta singură.     În timp ce trase mașina repede în spatele mașinii lui Jack, aproape că dădu peste el. Fu nevoită să se calmeze, nu se aștepta să fie atât de nervoasă."