Stai întins și aștepți poezia. nu te miști. precum o creangă perfidă preunsă cu adeziv care așteaptă o pasăre. cel mai adesea un prihoriu, sau un sticlete. pândești solemn în propria-ți tăcere, tăcut precum prihoriul său sticletele care niciodată nu a venit. sub pielea așternutului umezit de sudoare și respirație, încălzit de trup, de parcă aștepți pe un nor jos. te scarpini. învârți policarii, clipești, uneori regulat, alteori nu, dar ești liniștit. afară a mușcat iarna. sângele îngheață, pielea întinde spatele, vântul biciuie și crengile de nuc zgârie repezișurile în ceață ferestrei. asta e tot ce vezi și auzi. știi că între tine și lume sunt geamuri, că nimic nu poate să aterizeze pe tine. așa că totuși te-ntinzi și aștepți poezia. o aștepți.
Compară prețurile și alege oferta
Se încarcă ofertele din librării…