Tocilara: Imaginea perfecta

Tocilară revine! Tocilară: Imaginea perfectă. Volumul III. Harriet Manners este o tocilară stângace, care ține pe noptiera dicționare și colecționează informații de tipul „știați că...?”. Evident, nu e cea mai populară fată din școală, așa că, în ziua în care i se oferă șansa să se reinventeze, Harriet nu stă pe gânduri și acceptă un... contract de modelling! Va reuși ea să se descurce cu o creatoare de modă excentrică, un agent flamboaiant, o mulțime de modele geloase și un tânăr seducător pe nume Nick?   Captivanta serie Tocilară te va ține, fără îndoială, cu sufletul la gură și cu râsul mereu pe buze! Primul volum al seriei Tocilară a fost cea mai bine vândută carte pentru adolescenți din UK în 2013, iar în anul următor a primit Waterstones Children’s Book Prize. Seria a fost publicată în 28 de limbi, în întreaga lume. Harriet Manners știe o mulțime de lucruri. • New York este cel mai populat oraș din Statele Unite. • Mottoul orașului este Excelsior!, adică „Mai sus!”. • 27% dintre americani sunt convinși că omul nu a ajuns pe Lună. Dar n-are habar cum se va descurca familia ei în America. Sau cum să „devină un brand”, așa cum spun modelele din New York. Și, cu atât mai mult, ce să facă atunci când cele mai romantice gesturi nu aparțin iubitului ei... Oare tocilară a mers, de data asta, prea departe? Fragment din cartea "Tocilară: Imaginea perfectă" de Holly Smale: "Un băiat slăbănog, îmbrăcat în reiați portocalii și cu un hanorac cu Spider-Man mă bate pe umăr. Pare să aibă șosete cu peștișori aurii. - Ce coincidență fantastică, azi ne asortăm perfect. Unii ar numi asta Soartă. Destin. Karma. Dar nici nu poate fi vorba despre așa ceva. Era ascuns pe după un raft de haine când mi-am cumpărat eu tricoul. - 'Neata, Toby, îi zic.  Toby se șterge la nas cu mâneca, apoi o privește fascinat. Abia atunci văd plicul alb desfăcut din mâna lui. Sunt de zece ori mai multe bacterii decât celule în organismul uman și, dintr-odată, le simt pe toate mișunând pe mine. - Alea sunt..., spun eu înghițindu-mi cu greu salivă, în timp ce tot trupul meu devine efervescent... Alea sunt? - Da, răspunde Toby. Sau nu. E o întrebare foarte vagă, Harriet. Nu te-ar primi în FBI cu o astfel de abordare. Am verificat. - Într-o zi, oftează Nat, întorcându-se de la cancelarie, o să reușești să răspunzi la o întrebare ca un om normal, Toby, și atunci o să leșinăm cu toții din cauza șocului. - Deci... ? întreb încet. Cum te-ai descurcat? - 14 note de 10*, spune Toby, vârând cu atenție hârtia într-un dosar pe care scrie „Extraordinarele realizări ale lui Toby". Până la urmă, cursurile de Mandarină și de Civilizații Antice de la seral n-au fost chiar o pierdere de vreme și de bani, cum spuneau părinții mei. Simt că mi se face rău și scot telefonul din buzunar. - Ia de-aici, zice Nat, aruncându-mi un plic uriaș. Nu te mai gândi la Nick. Știi că e în Africa, la o ședință foto: probabil face o întrecere de „cine clipește primul" cu un hipopotam sau ceva. Asta e al tău."