Stranii, uneori întunecate, alteori exotice, întâmplările din povestirile lui Andrei Pantu conduc cititorul într-o lume fantastică, populată deopotrivă de animale vorbitoare, făpturi mitologice sau personaje aparent banale, care se trezesc angrenate în evenimente neobișnuite. Fie că e vorba despre dispariții misterioase, inexplicabile alunecări în timp sau intervenții ale unor entități supranaturale, că întâmplările sunt povestite în cheie ironică, macabră sau au intriga polițista, universul acestora e perfect conturat, având, de obicei, în centru o enigmă pe care trebuie să o dezlege cititorul. Am încercat să tratez mai multe teme care m-au obsedat întotdeauna - singurătatea, nevoia de perfecțiune, dorința de a avea succes, cinismul, gelozia. Am abordat povestirile din perspectiva fantastică, pentru că e registrul de care mă simt cel mai apropiat, și pe care îl și stăpânesc cel mai bine. Cu ajutorul fantasticului, am vrut să arunc o lumină nouă asupra acestor teme. - Andrei Pantu Fragment din cartea "Tonomatul" de Andrei Panțu: "Într-o noapte băusem mai multe pahare de coniac, și totul se desfășura într-o ceață tulbure. Nelu Ploieșteanu cântă întruna și lumea îi punea bani în acordeon, alți lăutari îl acompaniau la clarinet și țambal, lumea se amețise, sau cel puțin așa voiam eu să cred, că toți erau în ton cu propria mea stare de spirit. Chelnerii puseseră lumânări pe mese, însă chiar și așa, totul părea mai întunecat ca de obicei. La un moment dat am văzut cu coada ochiului cum undeva, în stânga mea, mâna unui bărbat se întinde după ceva și trece accidental cu degetul arătător pe deasupra lumânării, însă nu se retrage, rămâne acolo, de parcă nu ar fi simțit focul. Chiar atunci însă au început unii să arunce cu pahare și sticle în bustul lui Lenin, undeva în fața mea și, în mod firesc, privirea mi s-a îndreptat într-acolo. Un individ înalt, masiv, pe care atunci îl vedeam pentru prima oară, se enervase din cauza zgomotului de sticlă spartă și a cioburiIor, așa că era cât pe ce să-i ia la bătaie pe câțiva actori. Pe unul îl trântise pe masă, iar pe altul l-a apucat de guler și l-a izbit de perete, spărgând câteva discuri. Brusc, s-a auzit o detunătură asurzitoare, și am tresărit cu toții. Apoi s-a făcut liniște. M-am uitat în direcția de unde venise împușcătura. Era Yannis, cu o pușcă în mână. Trăsese în tavan. Tencuiala și praful cădeau peste tot în jurul lui. Pușca fumega încet la lumina lumânărilor. - Ieși! i-a zis el malăcului. Tipul s-a conformat, l-a lăsat jos pe actor și, clătinându-se, a ieșit încet din acel restaurant. Mă trezisem complet și, din acel moment, nu mi-am mai comandat nimic de băut. În noaptea aceea am parcurs pe jos cei doi kilometri dintre Șarpele Roșu și casa, sperând să mă eliberez măcar de o parte din apăsarea pe care o simțeam. Mă tot întrebam cine era bărbatul care își trecea degetul pe deasupra focului. ÎI bănuiam pe Petrovici. Eram convins că e Petrovici. Eram atât de agitat, încât mă apucase amețeala, și nu era din aceea provocată de alcool, astfel încât mergeam cu pași obosiți, mecanici, ca și cum aș fi avansat pe zăpadă, și nu pe trotuar. Bulevardul Barbu Văcărescu era pustiu la ora aceea, iar șinele tramvaiului luceau în lumina felinarelor. M-am așezat pe pragul din fața clădirii mele, gândindu-mă ce aș fi putut face în continuare. Oricât m-am frământat, n-am reușit să vin cu nici o soluție; măruntaiele îmi ardeau în continuare; fierbințeala mi se plimba prin tot corpul, așa că m-am ridicat și am mers mai departe pe Barbu Văcărescu. Auzeam ecourile pașilor mei în depărtare, de fiecare dată reverberau din altă direcție, undeva înainte, ba din dreapta, ba din stânga. Am ajuns lângă Parcul Verdi și m-a cuprins nostalgia. Mi-am adus aminte de vremea în care eram copil și mă plimbam cu părinții prin Parcul Trandafirilor din Brașov; mergeam să mă dau în leagăne, sau pur și simplu umblam pe sub castani pe aleile de asfalt."
Cauți Tonomatul în format PDF? Gândește-te la Andrei Pantu.
Înainte să descarci un PDF gratis, amintește-ți că Andrei Pantu a muncit luni sau ani ca să scrie această carte. Un fișier piratat nu plătește orele de scris, de editare și de rescriere — și lasă autorul fără recompensa pe care o merită pentru munca depusă.
Cel mai bun mod de a susține cultura este să cumperi cartea legal. Verifică varianta PDF — astfel răsplătești munca pe care Andrei Pantu a investit-o în Tonomatul.