Tot ce ne-am dorit

Nina Browning este căsătorită cu unul dintre membrii marcanți ai elitei din Nashville, iar soțul ei a făcut o avere considerabilă după ce și-a vândut firma de tehnologie. Deși fiul lor adorat fost acceptat la Universitatea Princeton, Nina, originară dintr-o familie din clasa de mijloc, se întreabă dacă nu cumva noua ei viață a îndepărtat-o de la principiile cu care a fost crescută.   Tom Volpe este un tată singur care lucrează în mai multe locuri ca să o poată crește pe fiica lui, Lyla. Calea lui a fost una singuratică, lungă și dificilă, dar acum se poate relaxa, în sfârșit, după ce Lyla obține o bursă la cel mai prestigios liceu privat din Nashville, Academia Windsor. Printre bogați și privilegiați, Lyla nu-și găsește întotdeauna locul – iar tendința tatălui ei de a fi prea protector nu o ajută deloc – dar, în cele mai multe privințe, ea e o adolescență tipică, fericită și împlinită.   O fotografie făcută la beție, în timpul unei petreceri, schimbă totul. Imaginea se propagă online cu viteza vântului, comunitatea de la Windsor este împărțită și atmosfera mustește de controverse și acuzații. În mijlocul minciunilor și al scandalului, Tom, Nina și Lyla sunt forțați de împrejurări să se descurce împreună – punând la îndoială relațiile lor cele mai strânse, întrebându-se cine sunt, de fapt, și căutând în ei curajul de a-și trăi viețile la adevăratul lor potențial.    O călătorie fascinantă, care te pune pe gânduri. - Jodi Picoult   Un portret oportun și captivant al dimensiunilor complexe ale vieții moderne. Printre cele mai bune scrieri ale lui Emily Giffin. - Kristin Hannah Fragment din cartea "Tot ce ne-am dorit" de Emily Gîffin "Cam o oră mai târziu, când eu încă eram prin oraș, cu treburi, Kirk m-a sunat și m-a întrebat dacă voiam să luăm prânzul împreună.  - Vai, atât de rău e? am spus eu, gândindu-mă cum Kirk nu avea niciodată timp să ia prânzul. Cel puțin, nu unul fără interes de afaceri. - Nu, n-a fost rău deloc. De fapt, a mers grozav! a exclamat el, cu glas vesel. - Serios? am făcut eu. - Da. A decurs bine discuția. Îmi place de el. - Dar lui... i-a plăcut de tine?  - Firește, a râs Kirk. Ce nu e de plăcut? N-am luat în seamă întrebarea, cerându-i în schimb mai multe detalii. - Îți povestesc mai multe când ne vedem. Ne întâlnim la club? a întrebat el, referindu-se la Belle Meade, clubul country de care aparțineam - la fel ca farnilia lui. - Ăăă, am putea merge în altă parte? am spus eu, amintindu-mi de cum rna simțisem la club când începusem să ies cu Kirk și familia lui. Fusese stânjenitor personalul lingușitor, în cămășile lor albe, apretate, încăperile formale, pline de covoare orientale și mobila veche și, cel mai mult dintre toate, membrii lui îmbrăcați în alb imaculat. Nu existase nici un membru de culoare până în 2012, iar aproape tot personalul era negru, deși, ca să fiu sinceră, după cum îmi spusese Kirk, mulți afro-americani fuseseră invitați să se alăture clubu-lui, însă refuzaseră. Nu puteam să pretind că nu-i înțelegeam. Undeva pe parcurs, cedasem luxului, concentrându-mă mai puțin pe exclusivitate și mai mult pe frumusețea, serenitatea și avantajul de a fi membri. Puține erau săptămânile când nu petreceam măcar câteva ore acolo, fie jucând tenis, întâlnindu-mă cu Finch și Kirk la un grătar fără pretenții pentru cină sau bând ceva cu prietenii mei pe veranda care dădea înspre terenul de golf."