Tot ce nu ti-am spus

     Lydia este copilul favorit al lui Marilyn și al lui James Lee; o fată care a moștenit ochii albaștri luminoși ai mamei și părul negru întunecat al tatălui. Părinții ei sunt hotărâți ca Lydia să realizeze visurile pe care ei nu au putut să și le împlinească – Marilyn își dorește ca fiica ei să devină medic; James vrea ca Lydia să fie populară la școală, o fată cu o viață socială bogată. Dar Lydia este supusă unor mari presiuni, căci tatăl ei este un american născut din prima generație de imigranți chinezi. Iar etnia lui, și a ei, îi face să fie remarcați oriunde. Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.       Fragment:        „Hannah nu știe nimic despre vara aceea și despre dispariția de atunci a mamei ei. Niciodată, de când a venit ea pe lume, familia ei n-a vorbit despre acel moment - și chiar dacă ar fi făcut-o, tot nu s-ar fi schimbat nimic. Acum e furioasă pe sora ei fiindcă a dispărut, nedumerită că Lydia i-a lăsat pe toți și s-a dus; dacă ar fi știut de acel moment din trecut, ar fi fost acum și mai furioasă, și mai nedumerită: „Cum ai putut", s-ar fi întrebat ea, „cum ai putut când tu ai știut cum e?" Așa însă, imaginându-și-o pe sora ei cum se afundă în apa lacului, nu se poate întreba decât: „Cum?" și „Cum a fost?"     În noaptea asta o să afle. S-a făcut din nou ora două noaptea, după cum arată ceasul ei fluorescent; tot timpul până atunci a stat în pat răbdătoare, urmărind cifrele cum se schimbă. Astăzi, 1 iunie, ar fi trebuit să fie ultima zi de școală; mâine Nath ar fi trebuit să urce pe podium în roba lui albastră, cu toca de absolvent pe cap, ca să-și ia diploma. Dar ei nu vor merge la ceremonia de absolvire a lui Nath; nici unul dintre ei nu s-a mai dus la școala de când... Mintea ei înăbușă restul gândului.     Pășește în vârful picioarelor pe treapta a șasea, cea care scârțâie; sare peste rozeta din mijloc a covorului din hol, cu scândură trosnitoare de dedesubt, și aterizează în pragul ușii, neauzită ca o pisică. Deși, sus, Marilyn și Nath nu dorm, așteptând să le vină somnul, nimeni n-o aude: trupul ei cunoaște toate secretele silențiozității. În întuneric, degetele ei trag ivărul înapoi, apucă lanțul de siguranță și îl desprind fără nici un zgomot. Asta e un truc nou; înainte de înmormântare nu aveau lanț.”