Tradarea lui Polichinelle. Candoare si anticoruptie in Romania precomunista
Din Cuprins: • Politica "fara alegatori" in perioada votului cenzitar • Guvernantii: principala sursa de coluziune politica • Mostenirea Strousberg: afaceri de coruptie sau contracte "neinspirate" • Epoca reformelor: reprezentare si sufragiu universal • Constitutia de la 1923 - o constitutie anticoruptie? • Centralism guvernamental, rotativa si elita executiva
Volumul analizeaza rolul simbolico-politic al prevalentei discursului integritatii pe scena politica romaneasca la finalul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Ne propunem sa intelegem care au fost justificarile ce au stat la baza reproducerii cvasi-generalizate a naratiunilor cu privire la (absenta) integritatii politice, pentru a putea identifica conditionarile structurale care i-au impins pe liderii politici ai vremii sa nu renunte la denuntarea abuzurilor de putere, in ciuda constientizarii potentialelor riscuri cu privire la erodarea legitimitatii politice. Argumentul nostru este ca utilizarea constienta a scandalurilor de coruptie a functionat ca un substitut pentru incapacitatea elitelor de a gasi resursele necesare pentru o constructie viabila a sistemului de partide. Discursul politic astfel formulat a incercat sa mascheze imposibilitatea reformarii substantiale a democratiei romanesti. Cercetarea se inscrie in linia studiilor de stiinta politica ce vizeaza analiza naratiunilor anticoruptie pentru a contribui la o mai buna intelegere a uzului simbolic al integritatii intr-o democratie periferica. Volumul ofera o prima analiza longitudinala a semnificatiilor evolutive ale (anti)coruptiei romanesti. Reunind mai multe studii de caz cu privire la marile scandaluri de coruptie, analiza retraseaza raspunsurile actorilor politici in aceste momente cheie. Cum se sedimenteaza intelesurile politice si sociale ale moralitatii in politica ca urmare a scandalurilor de coruptie? Care sunt masurile legislative pentru a combate abuzurile de putere? Acest demers ne permite sa furnizam o serie de raspunsuri suplimentare cu privire la esecul transformarilor aduse de politicile integritatii in ciuda numeroaselor instrumente institutionale create in perioada interbelica.
