Cu ilustrații de Octavian Cosman Tudor Cătineanu (2 mai 1942, satul Ocnița, jud. Bistrița-Năsăud) a absolvit Facultatea de Filologie (1964) și Facultatea de Istorie și Filosofie (1971) ale Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost profesor la Școala Generală Nr. 5 din Sighișoara, apoi redactor la Editura Dacia. În 1972 devine lector la secția de Filosofie a Universității Babeș-Bolyai, unde predă cursurile de Etică, Estetică, Filosofia Culturii, Axiologie, Introducere în teoria și practica presei. În paralel cu activitatea didactică, a înființat și a condus revista Napoca Universitară și Cenaclul de filosofie „Diotima”. În anul 1991 devine Profesor și conducător de doctorate în domeniul Filosofia culturii și a istoriei. În perioada 1990-1995 a fost șeful Catedrei de Filosofie Sistematică de la aceeași universitate. Mutându-se la București, în intervalul 1995-1999 a fost Președinte-Director General al Societății Române de Radiodifuziune (SRR), instituție pe care a restructurat-o pe mai multe planuri, îmbogățind-o și cu un nou canal, Canalul Muzical. În anul 1999, reintră ca Profesor la Universitatea din București, la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Aici a predat cursurile de Etică, Retorica Deontologia mass-media, obținând dreptul de conducător de doctorate în domeniul Științele Comunicării. Dintre cărțile publicate amintim: Elemente de Etică, vol. I (1982, distins cu Premiul „Superlativele anului” al revistei Amfiteatru) și vol. II (1987); Structura unei sinteze filosofice (2 vol., 1981 și 1985, reeditată în 1999) – lucrare distinsă cu Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române; Constructe (2000); Echilibru și dezagregare. Antinomia eminesciană (2002); Deontologia Mass-media (2009); Configurații „fizice” și exerciții metafizice (2013); Deontology of Opinion between Ethics and Rhetoric (2014, la Editura Lambert) și varianta să românească, în 2015. Ca jurnalist, a înființat și a susținut rubrica Unghiuri și antinomii de la revista clujeană Steaua, publicând studii și eseuri și în alte reviste de profil, din țară și din străinătate. În prezent, locuiește în Cluj-Napoca și publică articole de actualitate. Lucrează la volumele În căutarea Rațiunii Retorice și Metafizica Sensibilității. Fragment: Clopotul Big-Bang Lumea aceasta, în care trăim, este, poate, – că am vrut, că n-am vrut – un paradis în destrămare, o infinită alunecare din Cercul cel albastru de la început. Cu adâncul ei și cu seninul, este mai ușoară ca fulgul și mai grea ca destinul. Și ca să nu mă prăbușesc în ea, îmi reazăm eu privirea în privirea ta. Și ca să nu te prăbușești nici tu, ne vom retrage în limanul Nu. Și ca să nu ne prăbușim în doi, ne vom întoarce pașii înapoi, din drumul fără rost al destrămării, la începuturi, la izvoarele uitării, de unde Cercul cel albastru și egret ne-așteaptă el, ne-așteaptă, ca un vast regret.
