Tradiții la superofertă. Între socoteala din agenție și cea de la raft Deviza antropologiei alimentației, o societate într-o farfurie, nu este nici gratuită, nici pretențioasă. O alimentație într-o reclamă nu este altceva decît prelungirea la fel de îndreptățită a primei devize atunci cînd societatea cu pricina este una de piață. Îmbinînd o cunoaștere de publicitar, o experiență de cumpărător și o perspectivă de antropolog, Florin Dumitrescu citește pentru noi etichetele publicității alimentare pentru a ne explica de ce și cum s-a născut acest trend relativ recent al produselor tradiționale și cum se face marketizarea acestuia. - Vintilă Mihăilescu Fragment din cartea Tradiții la superofertă, de Florin Dumitrescu "Avansul pe care îl au multinaționalele în fața companiilor locale și companiile respective în fața producătorilor mici și mijlocii marchează endemic dezvoltarea retailului românesc postsocialist. Contextul politico-economic al tranziției a favorizat accesul marilor operatori la rutele majore și la fluxurile mediatic-comerciale principale, în momentul deschiderii pieței autohtone către circuitul global de mărfuri și capital (Bogdan, 2010). În acest timp, inițiativa locală a fost mai degrabă inhibată, marginalizată și împinsă către sectorul economiei informale. Micii producători, meșteșugarii și cultivatorii terroir-ului, împiedicați să se dezvolte în perioada socialistă, au supraviețuit constrîngerilor politice venite din partea instituțiilor etatiste și cooperativiste, "descurcîndu-se" în semiclandestinitatea micii producții artizanale. După 1990, acest sector artizanal, deși liber (în mod oficial) să se dezvolte, în condițiile unei cereri firești a consumului local, suferă alte forme de represiune politică în condițiile unei piețe concurențiale, dar dominate de lideri ai pieței internaționale. În acest peisaj, un culoar oportun este identificat de către fostele unități regionale ale centralelor de industrie alimentară (care controlau și rețelele locale de colectare și procesare). Puțin înainte de anul 2000, aceste entități industrial-comerciale, între timp complet privatizate și recapitalizate, își dezvoltă distribuția și retailul pînă la nivel național. Este momentul în care marketerii acestor companii conștientizează avantajul competitiv pe care îl pot avea în fața brandurilor multinaționale: savoarea locală, gustul remanent cu care produsele și sortimentele lor sînt prezente în conștiința publicului consumator. Este momentul lansării primelor branduri naționale cu tușa locală care fac apel la tradiții. Este momentul în care se înregistrează primele forme de supermarketizare a tradițiilor. "
