Cartea Traim fara noi PDF

Felicia Popa ne propune din nou o carte insolită, situată în zona congruența dintre publicistică și literatură, greu de încadrat într-o specie distinctă a terminologiei clasice a stilisticii. De fapt, „stilul este omul‟, spunea un înaintaș celebru și Felicia Popa nu se dezminte, scrie exact cum simte, într-un registru inconfundabil, care i-a conferit personalitate realizatorului de televiziune. De la imperativul „exercita-ți libertatea de a fi tu însuți‟, autoarea își incită cititorul pentru a-și introspecta interiorul ființei și de a-și pronunța opiniile și convingerile. E o provocare directă la o incizie pe cord deschis, fără anestezie, pentru semenii săi, într-un demers în care eseul se decantează în întrebări existențiale și dialoguri firești, într-o metamorfoză literară „sui generis‟. Fără a încerca să șocheze, mereu egală cu sine, ca la fiecare emisiune, creează povești „în nuce‟ și crochiuri de proze și personaje, într-o manieră în care de la enunț la dialog e doar un pas. Stăpînă pe instrumentele limbii române, autoarea ne oferă o narațiune de o maximă oralitate, în tonuri directe și acide, sondînd și amendînd socialul cu argumentele realității, într-o demonstrație de „cine verite‟ în priza directă. O apariție editorială necesară pentru vremurile incerte pe care le trăim, etalind o voce, care își găsește, pe drept, un loc în peisajul cuvîntului scris. - Doru Munteanu       Carte recomandată de  Irina Binder  în cadrul proiectului Libris, "Oameni și cărți ".                                                                                                   Fragment din cartea Trăim fără noi - Felicia Popa: Îmi crăpă nădejdea-n jugulară Cum nu pot să fiu zînă, întrucît nu mă recomandă nimic pentru acest statut de basm, mi-am făcut o anamneză riguroasă, în urma căreia m-am convins definitiv că sînt anormală, fugită din specie. Realmente, mă simt copleșită de ridicol. Cînd văd atîta omenire bolnavă, nu pot să nu mă simt vinovată pentru propria-mi sănătate. Dincolo de firescul sentiment de solidaritate, care, mărturisesc, nu-mi este tocmai străin, îmi crăpă nădejdea-n jugulară, constatînd că de la prunc la senior, toată lumea se alimentează cu pilule. Și aici nu fac trimitere la hapurile guvernamentale pe care nu le mai înghite nimeni, ci la faptul că o Românie întreagă consumă produse farmaceutice cît populația Europei, dacă nu chiar mai mult. Dacă socotiți că exagerez, urmăriți pachetele publicitare difuzate de posturile de televiziune, mai ales, și veți fi atinși de erecție totală. Pardon, nu vă gîndiți la potențialul sexual, ci la faptul că vi se face părul măciucă văzînd cîte recomandări ne sînt servite. Vi s-au înfundat căile respiratorii? Nu chemați instalatorul! “Mucosolvan” este produsul care facilitează expectorația, mărește cantitatea secrețiilor și, în plus, taie poftă de mîncare, fiind extrem de eficient și în curele de slăbire, mai ales dacă urmăriți spotul publicitar în timp ce mîncați. Sînteți constipați? Papati “Dulcolax” și alte purgative pînă cînd vi se golesc toate năzuințele. Dacă, dimpotrivă, sînteți balonați și aveți mai multe scaune decît sala de ședințe a Guvernului, îndopați-vă cu “Furazolidon”. Dacă va pișca ori va mișca în zona intimă sau, Doamne Ferește, ați contractat te miri ce infecție, indiferent de natură și scopul acesteia, luați “Zenella Med”, după cum va taie capul, pentru că celelalte oricum nu mai funcționează. Aveți hemoroizi în dotare? Dați fuga la farmacia din colț, luați “Cicatridină” sau, dacă acest produs vă generează reacții adverse, vizitați cea mai importantă intersecție a orașului și veți găsi panouri publicitare cît grădina bunicilor, pe care poate citi tot nevăzătorul recomandări folositoare cu privire la fisuri anale și alte asemenea orificii defecte. Vă ustura, vă doare, aveți disconfort urinar? Nicio problema, luați „Urobiotic” și veți funcționa precum hidrantul cu debit maxim. Etc., ș.a.m.d, etc... Ba nu. Am omis un aspect important: pentru o viață sănătoasă (a se citi scurta), toate aceste produse, cît și numeroase altele se eliberează fără prescripție medicală, conform autodiagnosticării. În aceste condiții, să mă cuprindă euforia?! Exclus! În vreme ce toată populația este bolnavă, pe mine nici capul nu mă doare. Păi să nu-mi fie rușine? Nu numai că îmi este, dar sînt în pragul nevrozei. În ceea ce privește raportul cauze-efecte, aveți toată libertatea să mă diagnosticați...