Transportul aerian si drepturile pasagerilor

    Un subiect care prezintă o deosebită importanță, având în vedere că transportul aerian a devenit deja o necesitate și la nivel european există o serie de drepturi ale pasagerilor, foarte bine reglementate, iar la nivelul instanțelor de judecată, inclusiv cele din România, s-au tranșat litigii interesante între pasageri și diverse companii de transport aerian.      Am considerat că ar fi util să elaborăm prezența lucrare, care se adresează în primul rând beneficiarilor serviciilor de transport aerian, pentru că este imperios necesar ca aceștia să-și cunoască foarte bine drepturile prevăzute de legislația europeană, iar înainte de orice eventual demers judiciar, dacă el nu poate fi evitat, trebuie foarte bine înțelese noțiunile de „zbor anulat/întârziat”, „refuz la îmbarcare”, „situații excepționale”, „compensarea pasagerilor”, noțiuni clarificate în unele hotărâri judecătorești, fiind avute în vedere cazuri concrete cu care s-au confruntat pasagerii din diferite state membre ale Uniunii Europene, motiv pentru care le-am prezentat, în rezumat, încercând să acoperim toate situațiile ce pot să apară în practică.     În a II-a parte a lucrării, am rezumat câteva hotărâri pronunțate și de instanțele din România, care au reținut culpa operatorilor de transport aerian pentru anularea/întârzierea unor zboruri ori pierderea bagajelor, obligând companiile de transport la plata unor despăgubiri pentru că au încălcat drepturile pasagerilor.         Fragment:       „CAPITOLUL III     SENSUL NOȚIUNII «ZBOR ANULAT»        4. Compensarea pasagerilor în eventualitatea anulării unui zbor. Noțiunea «anulare»        - Regulamentul (CE) nr. 261/2004: art. 2 lit. (I) și art. 12      Noțiunea „anulare", astfel cum este definită la art. 2 lit. (I) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, trebuie interpretată în sensul că, într-o situație precum cea în discuție în acțiunea principală, nu vizează numai ipoteza absenței oricărei decolări a aeronavei în cauză, ci include și situația în care această aeronavă a decolat, însă ulterior a fost nevoită, indiferent din ce motiv, să revină la aeroportul de plecare, iar pasagerii aeronavei respective au fost transferați pe alte zboruri.         (CJUE, Hotărârea din 13 octombrie 2011, cauza C-83/10)        1. Cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare privește interpretarea art. 2 lit. (1) și a art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91 (JO L 46, p. 1, Ediție specială, 07/vol. 12, p. 218).     2. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între șapte pasageri, pe de o parte, și Air France SĂ (denumită în continuare „Air France"), pe de altă parte, privind compensarea prejudiciului pe care acești pasageri consideră că l-au suferit în urma întârzierilor prelungite și a neplăcerilor create de problemele tehnice survenite la aeronava acestei companii aeriene cu ocazia unui zbor între Paris (Franța) și Vigo (Spania).”