Tratament letal

Labirintul nu a fost decât începutul...   RĂU i-a răpit totul lui Thomas: viața, amintirile și, acum, singurii prieteni care i-au mai rămas – Poienarii. El știe că nu poate avea încredere în RĂU, deși cei din organizație îl asigură că vremea minciunilor a trecut, că au reușit să colecteze toate datele din perioada Încercărilor și că acum trebuie să se bazeze pe Poienari, cărora li s-au redat amintirile, pentru a-i ajuta în ultima lor misiune – aceea de a desăvârși schema de tratament împotriva Arșiței. Dar s-a întâmplat ceva ce nici Încercările, nici Variabilele nu au prevăzut. Thomas își amintește mai mult decât își închipuie ei, suficient cât să nu creadă nici un cuvânt din ceea ce i se spune. După ce a învins Labirintul și a supraviețuit în Ținutul Pârjolit, Thomas risca acum totul ca să-și salveze prietenii. Dar adevărul ar putea fi mai periculos decât și-ar fi imaginat vreodată. Va supraviețui oare cineva? O aventură care îți taie respirația, o viziune cinematografică excepțională. - Publishers Weekly   Palpitant până în ultima clipă. - Kirkus Reviews Fragment din cartea "Tratament letal" de James Dashner: "Până la urmă, Thomas nu fu nevoit să dea vreo explicație. Brenda și Jorge lucrau pentru RĂU de suficient timp ca să știe cine era Gally și că fusese un fel de paria în Poiană. Știau că el și Thomas deveniseră rivali din pricina amintirilor pe care Gally și le recăpătase după ce trecuse prin Transformare. Dar Thomas nu se putea gândi decât la băiatul acela furios care aruncase cuțitul ucigaș spre Chuck, care sângerase de moarte în brațele lui. După aceea Thomas își pierduse cumpătul: îl snopise pe Gally în bătaie, până crezuse că-l omorâse de-a dreptul. Se simți surprinzător de ușurat să afle că poate totuși nu fusese așa, dacă biletul era într-adevăr de la Gally. Oricât de mult l-ar fi urât, Thomas nu voia să fie un ucigaș. - N-are cum să fie el, spuse Brenda. - De ce nu? întrebă Thomas; sentimentul de ușurare începu pălească. Ce s-a întâmplat cu el după ce-am fost luați de-acolo? A... - murit? Nu. A stat cam o săptămână la infirmerie, cu maxi-larul rupt. Dar asta a fost nimic față de trauma psihică. Cei de la RĂU l-au folosit ca să-l ucidă pe Chuck, deoarece Psihanaliștii considerau că tiparele respective aveau să fie valoroase. Totul a fost planificat. L-au obligat pe Chuck să se pună în fața ta. Sentimentul de furie pe care Thomas îl simțise față de Gally se transferă acum asupra celor din RĂU și deveni tot mai intens. Ce-i drept, tipul se purtase ca un dobitoc, dar, dacă Brenda avea dreptate, nu fusese decât un instrument în mâinile celor de la RĂU. Thomas era și mai furios dându-și seama că Chuck nu fusese ucis în locul lui din greșeală, ci că totul fusese planificat."