Născut la Brașov, Alexander Bibac (Mircea pentru apropiați) s-a făcut cunoscut în România ca actor și interpret. A participat la festivalul de muzică ușoară de la Mamaia în 1971 și a făcut parte din echipa cunoscutului Teatru al Tineretului din Piatra Neamț. Constrângerile anilor comunismului îl obligă să se expatrieze. Se stabilește în Suedia, unde vocația sa de scriitor și de pictor își găsește împlinirea. Activează în cadrul Centrului Inter-național de Cultură din Malmo, devenind un promotor al culturii, nu numai al celei aparținând țării de adopție, ci și al artei și culturii românești. Proza să scurtă, plutind între profunzimi filosofice și piscuri ale fanteziei, aduce o viziune a lumii complexă, foarte personală și nu lipsită de valențe ale concretului. „Întreaga terasă, fetele oaspeților, veșmintele, totul pălise la culoare, devenise fantomatic. Cele două prietene priveau uluite. În lumina ciudată care le învăluise, nimic și nimeni nu mai avea umbre. Scânteierea diamantelor, a perlelor, devenea tot mai puternică. Mănunchiurile de lumină aruncate de mulțimea pietrelor prețioase păreau că țipă, amestecându-se cu foșnetul uscat al norului argintiu care devenea din ce în ce mai des și mai mare pe măsură ce se apropia de terasă. În câteva clipe deasupra oaspeților se forma o uriașă boltă argintie. Mii de aripi foșneau ca un ecou stins, lumina lunii părea absorbită de trupurile transparente cu luciri de mătase care se zbăteau în aer izgonind întunericul. Timpul se oprise în loc, la fel ca și gândurile celor care priveau împietriți, fără să-și creadă ochilor, la ce se întâmplă în jur.”
