Trei tratate isihaste

Traducere din limba greacă veche de Laura Enache Calist Angelicoudes este unul dintre scriitorii isihaști prolifici ai secolului al XIV-lea, cu o operă impresionantă, dar foarte puțin cunoscută. A întemeiat o mănăstire în Macedonia de Nord, la Melenic, de unde i s-a tras și supranumele de Melenichiotul, mănăstire ridicată la rangul de stavropighie, în 1370, la cererea sa, de către Patriarhul isihast Filotei Kokkinos. Calist este cunoscut ca autor al unei colecții de treizeci de cuvinte și tratate isihaște, reunite sub titlul Mângâierea isihastă și păstrate integral doar în manuscrisul Vaticanus gr. 736 și, parțial, în alți codici, din care s-a asimilat în Filocalie doar Cuvântul al XXII-lea, cu titlul Meșteșugul liniștirii. Volumul de față cuprinde trei tratate inedite dintre cele treizeci de cuvântări ale Mângâierii isihaste.             Colecția Viață în Hristos. Pagini de Filocalie își propune să pună în lumină, prin noi traduceri, texte și autori din bogata literatură duhovnicească a Răsăritului creștin. Prima apariție în colecție a fost Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri. Volumul următor al colecției va cuprinde traducerea a două lucrări scrise de Sfântul Anastasie Sinaitul (sec. VII). Pr. Dragoș BAHRIM     De aici, din noi adică, este dragostea curată de Dumnezeu, când ne atinge strălucirea dumnezeieștii iluminări. Căci ce este mai vrednic de iubire, spun părinții, decât dumnezeiască frumusețe, a cărei închipuire sufletul o pătimește în Duh în tainița conștiinței? Când sufletul se desparte cu toată râvnă de toate în afară de Dumnezeu, atunci nu mai aleargă după nimic altceva decât după Dumnezeu și numai de El se lipește și numai întru El își află bucuria, pacea și îndelunga răbdare, încât sporește din belșug în credință și bunătate, rănit fiind numai de frumusețea aceea negrăită, nestricăcioasă și nevăzută. Și, pătimind acestea, [sufletul] se unește cu Dumnezeu, fiind sub stăpânirea dumnezeieștii iubiri celei mai presus de minte, și, aprins de focul dragostei dumnezeiești, se uimește de dumnezeiască strălucire și se desfătă foarte de frumusețe și se bucură mai presus de fire de mireasmă lui Dumnezeu dată de Duhul Sfânt, aruncându-l  într-un extaz negrait.    Sfântul Calist Angelicoudes, Cuvântul al XXIII-lea