Bucuria, ca și tristețea, este o stare des încercată de om fără ca din aceasta să nască o cunoaștere precisă a ei. Bucuria, în înțelesul obișnuit al cuvântului, este o stare interioară de satisfacție care decurge din împlinirea unei dorințe, din ducerea la bun sfârșit a unui lucru. Bucuria este în acest fel un rod al înfăptuirii în sensul voinței noastre, ea este legată deci și de libera voința. Omul nu se poate bucura de fapta să dacă o execută prin constrângere.
