Trilogia oglinzii Vol.1+2+3

Cu colega mea Paulina Popa, poetă, publicistă și totodată - în răspăr cu inerentele dificultăți care însoțesc asemenea aspirații - tenace editoare de cărți și revista, - mă aflu în relații de colaborare de aproape treizeci de ani. E între noi un fel de camaraderie de baricadă. Chiar și în ultimii zece ani, de când ne despart vreo 2000 de km., camaraderia aceasta nu s-a diminuat, ci, dimpotrivă, a evoluat la un stadiu de asistență mutuală: ne scriem ori de câte ori simțim nevoia de a ne sprijini, comunicându-ne bucuriile, împlinirile, îndoielile sau deznădejdile. Recent, scriindu-mi despre această impresionantă lucrare pe care o aveți în față, Domnia Sa îmi mărturisea că „Trilogia oglinzii este cartea care mă eliberează de motivul oglinzii care mă asuprește de vreo doi ani. Încă nu am epuizat tema. Cred că oglinda este ceva ce nu voi înțelege niciodată, simbolic vorbind...” Temă, enigmatică prin însăși natura ei, nu cred că ar putea fi epuizată vreodată. Dar în încercarea de a o face, Paulina Popa a realizat o sinteză a lucrării sale de o viață. Ea se întemeiază pe cele trei repere creștine - Iubire, Credința, Speranța - printre care s-a insinuat mereu, șerpuitoare și vicleană, Îndoială și Ispita lăturalnicelor cărări de care nu te poți apăra decât căutând adevărul aflat în adâncurile limpezi ale oglinzii care-ți înapoiază propriul chip așa cum este. Trilogia oglinzii a devenit astfel, în căutările Paulinei Popa, oglinda propriului destin în care existența și arta au rămas inseparabile:      „Luna a luminat cum nu s-a mai văzut     Am stat în razele ei și am scris.     Uneori mă rătăcesc printre cuvinte     și strig către Tine:     auzi-mă, Doamne, chiar dacă sunt un proscris!" (Radu Ciobanu) Pachetul Trilogia oglinzii de Paulină Popa conține volumele: • Volumul I. Urcarea undelor (100 pagini) • Volumul II. Iarna îngerului (140 pagini) • Volumul III. Orașul din cer (100 pagini)       Dacă ar trebui să o iau de la început,     fără iPhone și fără Android,     fără Skype și fără Facebook,     doar cu roua dimineții pe tălpile goale,     cu sângele clocotind     și pasărea de aur pe umăr,     as deschide fereastra,     as desface aripile     intrând în oglinda pe care o oglindesc în     timp ce ea mă oglindește pe mine. (Paulina Popa)