Trixy Checais

    „La dânsul real al lui Trixy Checais nu vom avea acces, întocmai cum ne va rămâne întotdeauna ascuns dansul lui Nijinski. Există probabil o logică a firii, prin care ceea ce are rol fondator în cadrul unei arte trebuie să rămână învăluit. Poate dacă noi cei de azi, care resimțim uneori cu un anumit orgoliu faptul că suntem martorii unei evoluții incontestabile a artei coregrafice, am asista la dânsul de acum mai bine de 6 decenii al lui Trixy Checais, am avea sentimentul că privim direct în soare. Redescoperirea lui Trixy Checais ne dezvăluie faptul că a existat în istoria dansului de la noi un creator de limbaj coregrafic imposibil de imitat și care va putea servi ca sursă de inspirație numai prin misterul pe care îl generează și numai prin modul în care noi încercam să coregrafiem cu imaginația ceea ce transpare până la noi din memoria celor care l-au cunoscut și din fragmentele sale de lume la care ne e permis să avem acces.” (Gina Șerbănescu)     CUPRINS:   • PROLOG. ARIPI ÎNTR-UN „SERTAR" • GENEALOGIA UNUI ZBOR (ÎNCĂ) NEFRANT • CAREUL DE AȘI AL ÎNCEPUTURILOR: HARALD-SYBILLE-FLORIA-IRIS   • UN „ARCAȘ AL SFERELOR" LA OPERA ROMÂNĂ DIN BUCUREȘTI • O REVOLUȚIE ARTISTICĂ LA TIMIȘOARA • INTERLUDIU. UN INTERVIU (IMAGINAR) CU TRIXY CHECAIS • „L-AM SIMȚIT PE BUNICUL MEU CA FIIND TOT TIMPUL PREZENT. TRIXY ÎN CONTRE-JOUR" UN DIALOG CU ANA MARIA CRIȘAN, NEPOATA ARTISTULUI • EXILUL DIN SUFLET   • AMPRENTE PE ALTE ARIPI. TRIXY ȘI MIRIAM • EPILOG - FRAGMENT DE ZBOR • ILUSTRAȚII      Fragment din volum:    "O REVOLUȚIE ARTISTICĂ LA TIMIȘOARA       Din păcate, suspiciuni și vanități ridicole m-au lovit nemeritat. Când am revenit, după o absență de doi ani, am înțeles că ceva s-a năruit iremediabil. Din 1954 am fost numit maestru de balet la Opera din Timișoara. (Trixy Checais)     Va părea, poate, dezamăgitor faptul că această carte nu insistă prea mult asupra condamnării lui Trixy Checais, aspura cauzelor care au condus la îndepărtarea sa de lumea culturală strălucitoare din care făcea parte și pe care o înnobilă.     Cei doi ani de absență se referă la condamnarea la muncă silnică la Canalul Dunăre Marea Neagră. Nu înseamnă că nu am cercetat, că nu am încercat să găsesc dovezi clare în dosare care să ateste ce s-a întâmplat realmente. Se pare însă că, așa cum s-au ascuns marile realizări ale lui Trixy, se ascund și urmele calvarului.     Nu a putut fi găsit un dosar al lui Trixy Checais, el apare menționat fulgurant în dosarele altora, doar ca existând în zonă. Nimic concret, nimic incriminant. Totul fiind doar la nivel de discuție, am preferat să nu insist asupra calvarului lui Trixy, într-un fel, cu convingerea că nici el nu ar fi dorit să se insiste asupra aspectelor care au condus la îndepărtarea lui din Opera Romană și ulterior din Opera din Timișoara, după ce ispășise deja anii de chin de la Canal. (Voi reveni asupra problemei Canalului și asupra modului în care Trixy se raportă la ea în capitolul despre prezența lui la Galați.)      Scopul deschis al acestei cărți este de a reface traseul lui artistic cu riscul ficționalizărilor care apar inevitabil atunci când se șterg atâtea urme din trecerea unui mare artist prin lume. Tocmai discreția lui Trixy și enormul lui bun-simț mă fac să scriu și să consemnez numai ceea ce pot certifica în gradul de autenticiate în care a ajuns la mine."