În 1987, o bombă detonată de armata irlandeză l-a îngropat sub dărâmături pe Gordon Wilson și pe fiică în vârstă de 20 de ani a acestuia. Gordon a supraviețuit, dar fiica lui nu. Însă mesajul transmis de un tată ce-și jelea fiica a captat atenția lumii mediatice, întrucât a fost un mesaj de iertare. Cuvintele lui Gordon Wilson au fost: „Mi-am pierdut fiica, însă nu port ranchiuna nimănui... îmi voi pleca genunchii asta seară și în serile care vor urma implorându-L pe Dumnezeu să îi ierte pe atacatori.” Din durerea unui om, lumea a văzut răzbind o rază a harului. Harul este cel mai de preț semn distinctiv al bisericii. Este singurul lucru pe care lumea nu-l poate falsifica și singurul după care tânjește cu adevărat - întrucât singur harul poate aduce speranța și schimbare într-o lume istovită. În cartea Tulburătoarele descoperiri ale Harului, premiatul autor Philip Yancey analizează harul în viața de zi cu zi. Dacă harul e darul lui Dumnezeu pentru cei nevrednici, întreabă el, atunci cum se manifestă el? Și atâta vreme cât creștinii sunt administratorii lui exclusivi, cum îl revărsăm noi asupra unei lumi care cunoaște mai multă cruzime și neiertare decât milă? Yancey plasează harul pe fundalul ipostazelor înfiorătoare ale omenirii și îi testează capacitatea în raport cu abominabilă păcătoșenie. Poate harul să supraviețuiască în condițiile Holocaustului nazist? Poate el să prevaleze față de brutalitatea celor din Ku Klux Klan? Oare un individ că Jeffrey Dahmer, care a ucis și a canibalizat 17 tineri, poate fi beneficiar al harului divin? Harul nu scuză păcatele, declară Yancey, însă îl prețuiește pe păcătos. Adevăratul har ne scandalizează și ne șochează. Harul, cu insistențele lui, ne zgâlțâie zidurile convenționale și ne îmboldește să ne apropiem de păcătoși, arătându-le milă și aducându-le speranța. Autorul Philip Yancey ridică întrebări grele și ne provoacă să devenim răspunsuri vii la întrebările lumii care este disperată să afle ce este atât de tulburător cu privire la har.
