Roman cîștigător al Internațional Prize for Arabic Fiction. Saga Tulpinii de bambus începe cu micul Jose, căruia i se spune și Isa, fiul unei filipineze și al unui kuweitian, urmărit toată viața de blestemul de a avea sînge amestecat. Tatăl său, Rașid al-Taruf, se îndrăgostește de Josephine, servitoarea familiei, cu care se și căsătorește în taină. Nu trece mult însă și secretul lor iese la iveală. Constrîns de presiuni sociale și de conformismul familiei, Rașid se desparte de soția și de fiul lui abia născut, pe care-i trimite în Filipine, continuînd să-i ajute cu bani. După ce el dispare în Irak, Ghassan, cel mai bun prieten, are grijă de Jose și îl aduce iarăși în Kuweit, stîrnind astfel o criză în familia Al-Taruf. Tînărul Jose, de-acum maturizat de cruntele experiențe prin care a trecut, crescut sub semnul a trei religii, îngrijit de două „mame” și împărțit între două naționalități, își dă seama că trebuie să-și caute numele adevărat, unul singur, religia și locul căruia îi aparține. Trebuie doar să se smulgă din realitatea incertă în care a crescut, din blestemul numelui Mendoza și din incertitudinea religioasă a lui Isă al-Taruf. Fragment: “Când eram copil, priveam la Islam cu un fel de mirare amestecată cu respect - sentiment generat de faima lui Lapu-Lapu, vestitul sultan al insulei Mactan, considerat de către filipinezi drept unul din cei mai importanți eroi ai rezistenței naționale, primul care s-a opus colonialiștilor străini în secolul al șaisprezecelea. În cele mai importante piețe din Filipine se înălța monumente memoriale și statui uriașe reprezentându-l pe sultanul Lapu-Lapu cu părul lung și pieptul gol, sprijinindu-se cu palmele de mânerul sabiei înfipte în pământ. Am reținut încă din școală tot ceea ce ni s-a spus despre acest sultan musulman. Colegii de clasă au trecut ușor peste această lecție în vreme ce eu am reflectat îndelung la destinul insulei Mactan: în dimineața zilei de 27 aprilie 1512, Lapu-Lapu a ieșit în fruntea unei oști alcătuite din o mie cinci sute de războinici musulmani înarmați cu cuțite barong, cu lănci, cu săbii kampilan și cu scuturi kalasag, opunându-se prin lupta vestitului descoperitor și cuceritor portughez Ferdinand Magelan - primul descoperitor care a făcut înconjurul pământului și care a navigat și spre insula Mactan în fruntea unei forțe alcătuite din cinci sute patruzeci și nouă de luptători înarmați cu puști, încercând să-l constrângă pe sultanul insulei să se convertească la creștinism, așa cum procedase cu locuitorii insulelor vecine. Sultanul Lapu-Lapu a respins cererea lui Magelan și s-a ridicat în fruntea oamenilor săi în apărarea credinței și religiei lor, precum și a insulei, spre sfârșitul bătăliei izbutind să-l ucidă pe însuși Magelan cu o suliță de bambus otrăvită la vârf. Lapu-Lapu era singurul simbol musulman din trecut pe care-l cunoșteam și-i socoteam eroi legendari atât pe el, cât și pe tovarășii lui de luptă, iar pe tatăl meu - musulman și el – îl considerăm descinzând din neamul lui.”
