Tunelurile terorii

Tunelurile terorii. Războiul dintre Hamas și Israel Celebrul avocat american Alan Dershowitz, sfetnicul a numeroși președinți și prim-miniștri, cel mai tânăr om care a predate vreodată la prestigioasa Harvard Law School și autorul a peste 30 de cărți, ne oferă, în Tunelurile terorii, una dintre pledoariile care i-au adus faima. El construiește un caz în apărarea nu doar a legalității, ci și a legitimității morale a războiului purtat de forțele armate israeliene împotriva organizației Hamas, argumentând că toate măsurile luate de Israel în timpul conflictului armat din 2014, intitulat Operațiunea „Protective Edge”, au fost justificate. Ele au fost doar un răspuns la campania de bombardare a orașelor din sudul Israelului și la numeroasele atacuri ale luptătorilor Hamas ce s-au strecurat pe sub bariera de protecție care înconjoară Fâșia Gaza printr-o rețea complicată de galerii subterane.   Războiul purtat în 2014 în Fâșia Gaza demonstrează până unde sunt dispuși să meargă teroriștii Hamas pentru a ucide civili israelieni nevinovați. Deoarece nu se mai mulțumesc doar cu exploziile produse de atentatorii sinucigași și cu atacurile cu rachete trase asupra orașelor noastre, luptătorii Hamas au construit o rețea de tuneluri al căror singur scop este să ajute comandourile morții să pătrundă în Israel. În Tunelurile terorii, Alan Dershowitz și-a concentrat toată atenția sa de expert recunoscut la nivel internațional și toată puterea sa de pătrundere pentru a aduce în discuție această tactică a teroriștilor. Iar concluzia sa este limpede: Israelul are atât dreptul, cât și obligația de a se apăra împotriva atacurilor declanșate de teroriștii veniți din subteran. - BENJAMIN NETANYAHU   Alan Dershowitz este cel mai vizibil și mai de necontestat apărător al Israelului – principalul avocat al apărării acestui stat în fața opiniei publice internaționale. - The Jewish Daily Forward   Fragment din cartea "Tunelurile terorii" de Alan Dershowitz: "Tratativele de pace în Orientul Mijlociu ar trebui reluate - 2 noiembrie 2012   Am fost invitat la o întâlnire cu președintele Autorității Naționale Palestiniene, Mahmoud Abbas, chiar înainte ca acesta să se adreseze Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite. M-am dus cu un scop precis, acela de a-l convinge să se așeze la masa negocierilor cu Israelul, reluând discuțiile fără ca, în prealabil, să le ceară israelienilor să accepte o încetare totală a ridicării de noi așezări israeliene în anumite zone. Știam că Israelul nu va accepta (și nici nu o putea face) că o asemenea suspendare a colonizărilor să fie o condiție a începerii negocierilor, din moment ce mai acceptase în trecut una similară, de nouă luni, numai pentru a vedea apoi cum palestinienii refuzaseră să vină la masa negocierilor până spre finalul perioadei respective, când au cerut ca perioada sistării construirilor să fie prelungită. Prim-ministrul Benjamin Netanyahu i-a invitat pe palestinieni la masa negocierilor fără să impună condiții prealabile, o invitație respinsă însă de palestinieni pentru că israelienii refuzaseră să impună o nouă suspendare a construirii în colonii. Propunerea mea pentru președintele Abbas a fost să facă în așa fel, încât Autoritatea Națională Palestiniană să accepte demararea negocierilor înainte de acceptarea unei șistări a colonizărilor, cu condiția ca israelienii să demareze această nouă sistare numai după începerea cu bună-credință a negocierilor. În acest fel, israelienii ar obține ce își doresc, adică începerea tratativelor fără ca acestea să implice împlinirea unor condiții prealabile din partea lor. Și palestinienii ar obține ce își doresc, adică o încetare a colonizării și continuarea negocierilor cu onestitate. Scrisesem un articol de opinie în care detaliasem planul meu și am adus o copie a textului la întâlnirea cu Abbas. Când i l-am arătat, a spus: „Pare în regulă” și i l-a dat lui Saeb Erekat, consilierul său personal. Acesta l-a citit cu atenție și i l-a dat înapoi lui Abbas care a încercuit paragraful cel mai important și l-a semnat: „Abu Mazzen”. Mi-a cerut să i-l arăt lui Netanyahu, cu care aveam să mă întâlnesc peste câteva zile. Între momentul când m-am întâlnit cu președintele Abbas și acela în care m-am întâlnit cu prim-ministrul Benjamin Netanyahu, cei doi au vorbit în fața Adunării Generale ONU. Prim-ministrul a reiterat invitația Israelului ca părțile să se așeze la masa negocierilor și să găsească o soluție pașnică, în timp ce președintele Abbas a ținut un discurs agresiv în care a acuzat Israelul că ar fi comis epurări etnice și alte crime. Nu a exprimat niciun interes real pentru începerea tratativelor necesare pentru obținerea păcii așa că, atunci când i-am spus lui Benjamin Netanyahu despre faptul că Mahmoud Abbas acceptase propunerea mea, cel puțin, în aparență, prim-ministrul a fost, pe bună dreptate, sceptic. A luat însă copia articolului semnat și a pus-o în buzunar, spunând că o va analiza, de bună seamă.”