Când în Pratoni de Vivaro, o localitate din apropiere de Roma, o mamă dispare împreună cu fiul ei, inspectorul-șef adjunct al Unității Mobile din capitala Italiei își cheamă în ajutor asistența cea mai de încredere, pe Colomba Caselli. Împreună cu neobișnuitul Dante Torre, Colomba Caselli pornește fără voie o anchetă care le pune amândurora viața în primejdie. Ce încredere poate avea cu adevărat în ciudatul ei aliat? Ce legătură există între răpirea unui copil în urmă cu peste treizeci de ani, un atentat cu bomba la Paris și dispariția din Pratoni? Vor putea Dante și Colomba să-și depășească cele mai negre temeri? Și cine este Tatăl? (Sandrone Dazieri oferă cititorilor un roman palpitant în care se recunosc ușor influențele noir-ului și ale maeștrilor benzilor desenate americane. Personajele principale sunt memorabile, cele episodice sunt conturate fantastic, acțiunea este plină de suspans și răsturnări de situație. Ritmul este perfect stăpânit, astfel încât cartea se citește fără s-o lași din mână. Iar finalul îl lăsă pe cititor cu o întrebare pe care o auzim adesea, și anume dacă scopul scuza mijloacele.) Sandrone Dazieri își aruncă cititorii în vârtejul unei acțiuni trepidante, într-un roman în care se recunosc ușor influențele noir-ului și ale maeștrilor benzilor desenate americane. Perfect dozat, ritmul poveștii te face să nu poți lăsa cartea din mână până la nu ajungi la final, unde te așteaptă o lovitură de teatru de maestru. Fragment din romanul "Ucide-l pe Tata" de Sandrone Dazieri: “El intrase dându-se drept o rudă în vizită și se închisese într-o baie de la barul de la parter, așteptând să se aștearnă noaptea. Știa că avea s-o curețe abia a doua zi dimineață, cum știa că pe secția obiectivului său erau numai doi infirmieri, în timp ce medicul de gardă era la urgențe. Așteptă până trecuse de miezul nopții, apoi își pusese halatul și urcase scările, urmând traseul stabilit dinainte și ascunzându-se dacă trecea cineva. Fusese ușor, și ar fi fost și mai simplu să iasă. Însă dacă cineva și-ar fi dat seama de prezența lui... ei bine, instrucțiunile lui nu prevedeau să se lase prins. Bărbatul în halat studie chipul Colombei ca să verifice încă o dată dacă dormea, apoi întinse un braț deasupra ei ca să apuce tubul perfuziei de pe latura cealaltă a patului. În clipa aceea auzi în spatele lui un zgomot de sticlă spartă. Se întoarse brusc, cu inima în gât, descoperind că cineva făcuse țandări geamul lovindu-l cu un pantof, care acum se învârtea încet pe podea. - Ce se-ntâmplă? murmură Colomba, abia rostind cuvintele. “S-a trezit, la dracu'”, își zise bărbatul în halat. - Trebuie să vă schimb perfuzia, zise zâmbind și încercând să pară profesionist. Culcați-vă la loc. Colomba strâmbă din nas. Bărbatul duhnea a alcool și nu semăna cu infirmierii care îi spuseseră noapte bună. Apoi văzu fereastra spartă și se sprijini într-un cot, confuză. - Stați o clipă... - Stați nemișcată, vă rog. Bărbatul în halat îi puse o mână pe umăr ca s-o imobilizeze, în timp ce o întindea din nou pe cealaltă spre perfuzie. Colomba, de-acum complet trează, simți cu toată ființa că ceva nu era în regulă. Îl împinse la o parte. - Nu mă atingeți. Drept răspuns, bărbatul o înșfacă de gât cu mâna liberă, iar gestul fu atât de neașteptat și violent încât Colomba își simți plămânii strângându-se deodată. Imediat umbrele din cameră începură să se agite și urechile să i se umple de șoapte și țipete. Bărbatul o trânti pe pat, imobilizând-o cu genunchiul și strângând-o în continuare de gât, în timp ce cu mâna stângă încerca din nou să ajungă la tub.”
