Uimitoarele calatorii ale Baronului Munchhausen

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limbă și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în forma integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari. Fragment din volumul "Uimitoarele călătorii ale Baronului Munchhausen" de G.A. Burger: "Odată, era cât pe-aci să-mi găsesc pierzania în Marea Mediterană. Asta s-a întâmplat după-amiaza de vară. Tocmai mă scăldam în marea aceasta atât de plăcută, pe lângă Marsilia, când am văzut repezindu-se înspre mine, cu mare iuțeală, un pește uriaș, care își căscase gura ca să mă înghită. N-aveam mult timp de pierdut, iar ca să scap mi-era cu neputință. De aceea m-am ghemuit cât am putut mai tare, aducându-mi genunchii la gură și cuprinzându-i cu brațele. Astfel, făcut ghem, am alunecat printre fălcile peștelui pană. în stomac. Aici, după cum oricine își poate lesne închipui, am stat un timp într-o beznă deplină. Căldura, în schimb, era destul de plăcută. Din când în când, îi dădeam dureri de stomac peștelui, care ar fi fost bucuros să scape de mine; fiindcă aveam loc destul, îi făceam tot felul de pocinoage, sărind, jucând și țopăind. Se părea că nimic nu mânia mai mult dihania ca loviturile puternice pe care i le dădeam cu picioarele de câte ori încercam să dansez un anumit dans scoțian. Atunci peștele urlă înfiorător și se zvârlea afară din apă, repezindu-și o jumătate din trup drept în sus. Într-o asemenea stare l-au văzut niște oameni de pe o corabie de comerț italiană care tocmai trecea pe acolo, și, în câteva clipe, l-au răpus cu cangile. După ce l-au tras la bord, i-am auzit sfătuindu- se cum să-l taie mai bine pentru a scoate din el cât mai multă untură de pește. Pentru că pricepeam italienește, m-a cuprins o spaimă grozavă; nu cumva să mă atingă și pe mine cu cuțitul lor atunci când vor vrea să spintece peștele. De aceea m-am așezat cât am putut mai bine spre mijlocul stomacului, unde ar fi putut încăpea mai mult de o duzină de oameni. Stăteam acolo, fiindcă îmi făcusem socoteala că au să înceapă să taie peștele ori de la cap, ori de la coadă. Frica mi-a pierit însă curând, când au început să-i spintece burta. Cum am văzut mijind o rază de lumină, am strigat din toate puterile că mi-ar fi tare plăcut să dau ochii cu domniile lor și că tare mi-aș dori să fiu eliberat dintr-un loc în care era cât pe-aci să mă sufoc."