Ultima aventura

 Doi prieteni, doi aventurieri în căutarea norocului și a bogăției pătrund tot mai adânc în jungla Amazonului. O specie rară de arbore de cauciuc le poate aduce averea visată la începutul secolului XX, dar până acolo trebuie să treacă de canibali, de animale sălbatice și, mai ales, de răufăcători de tot felul. Jungla Amazonului: indigenii și șamanii cu ritualurile lor, răufăcătorii și dezmoșteniții soartei cu violența lor, plantele și animalele cu noutatea lor absolută pentru un european. Un roman de aventuri scris cinematografic, un roman pentru tineri, dar și pentru toți cei interesați de valorile etern umane. Tatăl, Gheorghe, a fost primul care a rupt tradiția seminarului și a teologiei fugind la paisprezece ani de acasă și îmbarcându-se pe bricul Mircea pentru a-și realiza visul de a deveni marinar. Fiul, Teodor, numele a fost „rotunjit“ în Tudor de-abia la debutul literar, a copilărit pe malul Mării Negre, lângă portul Tomis, și la Târgoviște, lângă cetate, uimindu-și prietenii prin talentul la matematică. După absolvirea Liceului „Mircea cel Bătrân“ din Constanța, a pornit plin de încredere, ca orice provincial, să cucerească Bucureștiul. Facultatea de filosofie și practica făcută într-o editură i-au dat liniștea necesară pentru a supraviețui primului contact ratat cu lumea teatrului, fiind declarat spion francez și exmatriculat din Institutul de teatru „I.L. Caragiale“ într-o vreme în care spionii apăreau la simpla apreciere a vecinilor, colegilor sau iubitelor abandonate. Reabilitat, a fost înscris direct în ultimul an al celebrei școli de literatură „Mihai Eminescu“, pe care a absolvit-o fără să-și fi dorit acest lucru. Cariera profesională a urmat un traseu banal, redactor la Editura Tineretului, unde a întemeiat colecția Aventură, editor la Casa de Filme Buftea, de unde a fost forțat să plece după ce a participat la producția celebrei „Reconstituiri“, redactor-șef la Educația pionierească, redactor principal la Era socialistă, redactor-șef la Urzică, director al Teatrului de stat din Sibiu. A debutat cu romanul Ultima aventură, în 1957, romanele care au urmat, istorice, polițiste sau de aventuri, având un succes de public deosebit, marele succes putând fi considerat Un dac la Roma. Ca scenarist, a participat la realizarea mai multor pelicule de lungmetraj, Aventuri la Marea Neagră fiind poate filmul cu cel mai mare succes. Dorința de a se întoarce în lumea teatrului, pe care o consideră singura potrivită pentru talentul său, a făcut ca după debutul târziu că dramaturg, în 1976, cu Uneori liliacul înflorește spre toamnă, să renunțe definitiv la proză și să se dedice teatrului. În câțiva ani, după cincizeci de piese scrise, comedii și drame, după ce a fost de mai multe ori la rând cel mai jucat dramaturg român, dar și cel mai interzis comediograf autohton, după ce a primit premiile Uniunii Scriitorilor și ale Academiei Române, se poate spune că și-a realizat visul din tinerețe.