Ultima calatorie

Ultima călătorie. Doctorul Korczak și copiii săi Copilul nu devine om, el este deja om. Cu această afirmație celebră, pediatrul și educatorul Janusz Korczak a schimbat modul în care privim copilăria. În primele decenii ale învolburatului secol XX, în Polonia, s-a ocupat de mii de copii săraci și fără familie, evrei, dar nu numai. Astfel s-a născut o experiență pedagogică extraordinară, care a continuat între zidurile ghetoului din Varșovia, experiența prin intermediul căreia copiii, actori ai propriei lor educații, s-au construit pe ei înșiși. Doctorul Korczak a fost alături de ei și i-a ascultat, i-a ajutat, i-a iubit, i-a susținut. I-a respectat și i-a admirat. Pe 29 noiembrie 1940, aproape 200 de copii evrei mărșăluiesc pe străzile din Varșovia. Cu inima strânsă, dar cu fruntea sus, conduși de iubitul lor doctor Korczak, părăsesc frumosul orfelinat din strada Krochmalna pentru a merge în ghetou. Noua lor casa e mult mai mică, iar ghetoul este de fapt o închisoare unde evreii sunt închiși de naziști. Dar doctorul Korczak veghează asupra copiilor săi. Îi va însoți până în ultima lor călătorie, în lagărul de la Treblinka. Aceasta este povestea adevărată a omului ale cărui idei au inspirat profund Convenția internațională a ONU cu privire la drepturile copilului. O poveste despre curaj, hotărâre și dragoste de viață și, mai presus de toate, despre respectul față de copii și copilărie.