Celia si Fernando, cand fiica lor se casatoreste, decid sa faca o croaziera prin Caraibe in incercarea modesta de a-si recupera o intimitate decimata de mult de rutina conjugala. Calatoria prin insulele de vis, care ascund totusi mistere ciudate, incepe, ca toate croazierele, in ritmul dulce al bolerourilor, care dau titlul, nu doar cartii, ci si fiecarei "escale" a romanului.
Incetul cu incetul, pe de o parte, cititorul se intoarce in trecutul aparent neremarcabil si modest al cuplului si, la marginea amintirilor lor, in acea alta viata, infinit mai bogata si mai sugestiva, in care cuplurile ascund, de obicei, intensul, obsesiv sau pasionate secrete de nespus, si mai presus de toate nemarturisite. Pe de alta parte, in decorul placut al vasului de croaziera, in care viata trece ca intr-un vis de celofan, cititorul descopera, impreuna cu Celia si Fernando, ca aceleasi amintiri, in contact cu senzualitatea naturala a mediului, sunt - hranind, contaminand - fanteziile erotice de mult dorite si continute si care asupra lor, datorita lor se vor implini in experiente incrucisate si impletite, cu toata furia, cu toata grosolania, acum fara posibila retinere, pana la exorcismul eliberator, pana la sacrificiul final.
