Ultima zi din viata lui Hitler

30 APRILIE 1945. Implacabil, spectrul înfrângerii îl copleșește pe Adolf Hitler care, până atunci, se încăpățânase să creadă că nazismul mai poate fi salvat. Trupele sovietice intraseră deja în Berlin. El refuză categoric posibilitatea de a se preda acestora. L-ar aștepta un lung șir de umilințe. Cel ce se consideră stăpânul lumii nu le-ar putea accepta. Și, oricum, ar fi urmat execuția sa. Așadar, nu-i rămâne decât o singură decizie: să-și ia adio de la lumea al cărei coșmar îl construise. Dar, în ultimele clipe, mai are de îndeplinit niște îndatoriri. Nu față de Germania și de zecile de milioane de cetățeni ai săi pe care i-a trimis la moare sau îi lăsă într-un haos de nedescris. El consideră că nu poate părăsi această lume înainte de a legaliza legătura ce dura de 14 ani, cu Eva Brown. Ultimele ore sunt extrem de tensionate. Fuhrer-ul și Eva discuta despre modul în care se vor sinucide,apoi își dictează testamentul. Reacțiile celor din jur șochează prin dramatismul lor. Și, acest adevărat monstru, autor al celei mai mari conflagrații cunoscute de istorie, își încheie socotelile cu viață. în urma să rămâne o lume marcată de dezastre. O carte-document, extrem de interesantă, despre ultimele reacții ale unui dictator ajuns într-o situație fără scăpare, după ce a aruncat omenirea într-o stare aproape apocaliptică. Fragment: " „Sper că în această revărsare de durere a inimii mele nu este niciun cuvânt și nicio fraza prin care să jignesc pe cineva fără să vreau”. Președintele Truman nu are o dimineață de duminica relaxată. Citește o telegramă trimisă de Churchill Iui și lui Stalin, în legătură cu problema Poloniei. Churchill își exprimă „mâhnirea" referitoare la neînțelegerea care a apărut în planurile convenite la lalta în Iegătură cu viitorul Poloniei. Britanicii și americanii vor un nou guvern polonez care să-i includă pe politicienii aflați în exil la Londra. Churchill bănu-iește că Stalin dorește ca guvernul pe care l-a instalat el la Lublin să fie singurul guvern al Poloniei. Cât despre recenta sugestie a lui Stalin, că lugoslavia ar trebui să fie modelul pentru Polonia, Churchill refuza să accepte așa ceva, căci „Mareșalul Tito a devenit un adevărat dictator". Churchill spune mai departe ca în 1944 Aliații conveniseră asupra frontierei ruso-polone (cunoscută ca Linia Curzon), iar acum Stalin trebuie să se țină de cuvânt adică „să respecte suveranitatea, independența și libertatea Poloniei..." Truman citește ultimul paragraf din telegrama lui Churchill. își va aminti cuvintele lui multă vreme de acum înainte. „Nu putem privi cu multă plăcere spre un viitor în care dumnea-- voastră [Stalin] și țările pe care le dominați, plus partidele comuniste din multe altele, s-au adunat într-o parte, iar cele care țin cu țările anglofone și asociații lor sunt de altă parte. Este cât se poate de clar că cearta lor va sfâșia lumea în bucăți și noi toți, conducătorii care ne aflăm de o parte sau de alta, ne vom face de râs în fața istoriei... Sper că în această revărsare de durere a inimii mele nu este niciun cuvânt și nicio fraza prin care să jignesc pe cineva fără să vreau”. Truman nu poate face mare lucru astăzi. Vă aștepta să vadă ce se întâmplă la conferința ONU de la San Francisco, care se va întruni din nou în această după-amiază. începe să se pregătească să meargă la biserică. Această telegramă a lui Churchill a fost considerată de asistentul și secretarul lui particular Sir Jock Colville drept ultimul apel de rezolvare a impasului polonez. Primul-ministru a scris-o pe 27 aprilie și a trimis-o la Ministerul de Externe să fie aprobată, cu o notă însoțitoare în care scria: „Vă rog să analizați cu toată atenția împreună cu experții dvs. din secția rusă și să faceți sugestiile pe care le credeți de cuviință. Dar nu încercați să stricați coerența și simetria mesajului". "