La mai bine de trei decenii de la publicarea bestsellerului Tuareg, Alberto Vazquez-Figueroa revine asupra temei care l-a impus drept unul dintre cei mai cunoscuți scriitori spanioli contemporani: miticul Popor al Valului și lupta sa pentru a-și apăra tradițiile, în inima unui deșert pe care încep să și-l dispute tot mai multe forțe. De data aceasta amenințarea vine din interior, din partea islamiștilor radicali, tot mai puternici și mai violenți, care seamănă haos și teroare printre occidentali și popoarele din deșert și aruncă anatema asupra slujitorilor lui Allah. Ca să-și salveze onoarea și să-i pedepsească pe cei care le pervertesc religia, liderii tuaregi hotărăsc să-i vîneze și să-i lichideze pe jihadiști. Printre salvatorii credinței lor se numără, neașteptat, și un umil șofer de camion, Găcel Mugtar, care cunoaște deșertul ca-n palmă. Însă el nu va avea de luptat doar cu un dușman atroce și întreaga lui rețea subterană de fanatici și mercenari, ci mai ales cu tenebrele propriei conștiințe. „Il admir pe Alberto Vazquez-Figueroa încă din perioada lecturilor mele de tinerețe. A fost dintotdeauna idolul meu literar: el mi-a inspirat pasiunea pentru jurnalism, cu gîndul la el am devenit corespondent de război și datorită lui sunt scriitor.” (Arturo Perez-Reverte) „Pentru noi, tuaregii, libertatea este întotdeauna cel mai important lucru. Atît de important, încît nu ne construim case de piatră, pentru că ne sufocăm cînd simțim ziduri în jurul nostru. Îmi place să știu că pot ridica oricare din pereții jaimei mele, să văd imensitatea deșertului de cealaltă parte. Și îmi place să simt cum vîntul trece printre trestiile din sheriba... Allah nu ne poate vedea cînd ne ascundem sub acoperișuri de piatră.” (Alberto Vazquez-Figueroa, Tuareg)
