Bazându-se pe studii ale specialiștilor în domeniul memoriei, Melvin Morse formulează teza că memoria nu se află în creierul nostru sau într-o altă zonă a corpului fizic, ci într-o altă dimensiune subtilă a manifestării. Lobul nostru temporal drept nu este decât interfața ce permite comunicarea cu această bancă de date universală. El este în același timp releul nostru de comunicare cu lumea îngerilor și cu Dumnezeu. Aplicând această ipoteză foarte convingătoare în diferite domenii, Melvin Morse ne ajută să înțelegem o multitudine de fenomene care până acum erau enigmatice.
