Umanismul constituie una din marile probleme ale omenirii. Ea există însă numai datorită unei absențe ființiale a omului. "Dacă oamenii s-ar naște oameni, spune Jean-Francois Lyotard, la fel cum pisicile se nasc pisici (după numai câteva ore), n-ar fi, nu zic de dorit, ceea ce e o altă chestiune, ci doar posibil, să-i educăm. Că trebuie să educăm copiii, asta e o împrejurare care nu provine decât din faptul că nu sunt formați de către natură, că nu sunt programați. Instituțiile care constituie cultura țin locul acestui deficit nativ." Diferența dintre oameni și animale e că primii își dobândesc specificul doar în urma unui proces destul de lung, complicat și dificil. Mai mult, din cauză că instituțiile de care vorbește filosoful francez sunt constituite tot din oameni cu același defect nativ, cultura însăși, ca și educația, sunt marcate de un risc fundamental. Acela că, în pofida eforturilor depuse de părinți, profesori și societate, marea majoritate a oamenilor nu ajung, nici după o viață întreagă, să poată fi numiți ființe umane, adică indivizi ale căror fapte sunt umaniste. Prin urmare, acțiuni cu efecte bune pentru toți oamenii fără a fi dăunătoare niciunui alt om. Cei mai mulți fac lucruri favorabile numai unora din ei, celor din categoria "ai mei" sau "ai noștri", care sunt astfel însă numai fiindcă sunt rele pentru toți oamenii, adică prin natura lor, fiind folosite împotriva altora, "ai lui" sau "ai lor". - Autorul
