Un baiat numit Craciun

Un băiat numit Crăciun este cartea cea mai frumoasă pe care-ți poți dori s-o citești de sărbători. Are de toate: zăpada, aventuri, magie, umor, reni, turtă dulce, elfi, spiriduși și un băiat pe nume Nikolas căruia nu-i e teamă să creadă în magie. Frumos întrețesută printre rânduri, lecția pe care o învață Nikolas și, odată cu el, copiii de toate vârstele care citesc cartea, este că adevărata magie a Crăciunului este magia dăruirii, un dar de care ne putem bucura cu toții. Plină de înțelepciune și umor, Un băiat numit Crăciun, este deja un clasic în devenire, o poveste neobișnuită și incitanță, scrisă de autorul de succes Matt Haig și minunat ilustrată de Chris Mould.      Fragment din roman:       “Așa că au tot zburat, mai departe și mai departe. Renul plană pe deasupra pădurilor la mică înălțime și mai sus peste dealurile și șesurile largi, pământii, care păreau să se întindă la nesfârșit, în speranța că l-ar putea zări pe Micuțul Kip.     Singurul lucru pe care nu l-au făcut a fost să zboare chiar deasupra orașelor, fiindcă Nikolas nu știa cum ar reacționa oamenii dacă ar vedea un băiat călare pe-un ren trecându-le peste capete. Însă, chiar și așa, uneori au văzut oameni. Ceea ce îl bucura pe Blitzen.     Știți, Nikolas mai pricepuse un lucru despre Blitzen, și anume că renul avea simțul umorului. Iar ceea ce i se părea lui foarte amuzant era să facă pipi pe oameni. Se tot ținea, cât putea el de mult, iar apoi, când vedea pe cineva jos, departe, pur și simplu, hm, își dădea drumul, psss, psss. Iar oamenii respectivi credeau pur și simplu ca plouă.     - Nu-i un dar de Crăciun prea frumos, Blitzen! zicea Nikolas, dar nu se putea abține din râs.     Și astfel au tot călătorit, iute și lent, mai jos și mai sus, la nord și la sud și la vest, dar fără succes. Nikolas era tot mai disperat. Poate că, până la urmă, trebuia pur și simplu să meargă acasă. Începea să se simtă tare obosit și dădea  seama că Blitzen trebuia să fie și mai obosit. Începuse iarăși să ningă.      - Haide, a zis Nikolas, trebuie să ne odihnim peste noapte.     Zărise o pădure de pini aproape, înspre apus.     - Hai să poposim acolo și să ne găsim un adăpost.     Așa că Blitzen, foarte receptiv la comenzile lui Nikolas, a virat spre vest și a zburat tot mai jos, șerpuind printre pinii acoperiți cu zăpadă, până când au văzut o zonă mai liberă printre ramuri, chiar dincolo de o viroagă.     „Asta o să fie un Crăciun ciudat", s-a gândit Nikolas."