Evanghelia spune: „Toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea”, iar înțelepciunea populară glăsuiește: „Dar din dar se face răi”. Generozitatea, mărinimia, dărnicia încălzesc sufletele, ajutându-le să înflorească și să aducă roade care vor rămâne în veșnicie, făcându-le plăcute înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor – iar exemplele acestei virtuți sunt deosebit de folositoare pentru copiii noștri, care au mare nevoie de asemenea „vaccinuri” duhovnicești împotriva dezbinării și răcelii ce amenința mereu lumea. Plină de acest duh al cumințeniei și nobleței sufletești, povestirea de față se vrea a fi un mic îndemn la bunătate, compasiune și ajutor pe care fiecare dintre noi le putem oferi semenilor noștri. Fragment din volum: "S-a ridicat, a mers la un dulăpior și a revenit la masă aducând ceva învelit într-o cârpă. Când a dat cârpa la o parte, pe masă a rămas ceva de o formă nedefinită, semănând oarecum cu o bucată de lemn ars. - Nu încerca să-ți dai seama ce este, cu siguranță nu vei reuși. Este mult prea veche. Cu mulți ani în urmă, am trecut printr-o experiență care m-a învățat să aflu ce înseamnă greutățile vieții, dar și să prețuiesc un dar cât de mic, oferit din suflet. A fost o perioadă de prigonire a slujitorilor Bisericii și a Bisericii în general, după venirea la putere a comuniștilor în țara noastră. Veți învăța mai târziu la școală despre materialismul dialectic pe care aceștia îl foloseau pentru a demonstra oamenilor că Dumnezeu nu există. Bine, mulți dintre cei care vorbeau despre materialism s-a dovedit mai târziu că nici măcar nu știau să citească, dar asta-i altă poveste. Văzând că oamenii continuă să meargă la biserică și nu alături de ei, au schimbat metodele. A fost începutul unei lungi perioade de prigonire a oamenilor Bisericii. Preoți, maici ori simpli credincioși au fost arestați la adăpostul întunericului și băgați în închisori, uneori fără a fi judecați. Se pare că aveau totuși dreptate. Cum poți judeca un om doar pentru vină că el crede în Dumnezeu? Bătuți, schingiuiți, fără să li se dea mâncare ori medicamente, mulți, foarte mulți dintre ei și-au aflat sfârșitul în temnițe. Au fost îngropați tot la adăpostul întunericului, fără o cruce pe care să fie trecut măcar numele, pentru ca familiile să-i poată plânge. Urmele ticăloșiilor lor trebuiau bine ascunse."
