Un hotel cu surprize

Valentina Clopotel și familia ei așteaptă cu nerăbdare vacanța lor în Grecia! Dar soarta face ca cei patru să nimerească în avionul către Islanda, iar plajele însorite la care visau să se transforme într-un oraș în care temperaturile nu depășesc 0 grade. Fără haine groase, fără bagaje și fără un loc în care să doarmă, familia Clopoțel trebuie să găsească numaidecât un acoperiș deasupra capului. Dar în Reykjavik tocmai atunci se desfășoară întâlnirea Asociației Mondiale a Producătorilor de Rătuște de Cauciuc și un concurs de Mister, iar Consfătuirea Anuală a Comisiei de Verificare a Jeleurilor-Ursuleți este pe cale să înceapă.   În rochii de vară și pantaloni scurți, plouați și înfometați, Clopoțeii trag la singurul hotel care le poate închiria o cameră: Hotelul Părului Făcut Măciucă. Dar în hotelul în care au nimerit, totul este pe dos: mansarda este în pivniță, toaletele sunt pe tavan, iar toată lumea plătește cu grăsuni de aur. Unde mai pui că oaspeții hotelului îți pot citi gândurile, iar din dulap se aud serenade! Temătoare, dar curioasă să descopere misterele hotelului, Valentina încearcă să afle cât mai multe despre ce se întâmplă în bizara locație. Fragment din cartea "Un hotel cu surprize" de Thomas Montasser, Stefanie Reich: "Mai, și ce frig era la Reykjavik! Tata, care, bucuros nevoie mare c-avea s-ajungă în Grecia, se echipase ca de vară, se puse pe tremurat de cum coborâră din avion. Cât ai clipi, șosetele i se înmuiară și i se fleșcairă în toată regula, fiindcă plouă cu găleata, iar el n-avea în picioare decât niște sandale. Pantalonii scurți îi fluturau în bătaia vântului. Nici mama nu o ducea mult mai bine: rochia de vară pe care o purta părea să dârdâie de frig la fel de tare ca ea și ca Nils, care se ținea strâns de maică-sa. Până și Valentina tremura un pic. Numai Urs-Puturos nu se plângea. La urma urmei, el avea o blăniță care să îl apere de frig. Și îi ținea de cald și Valentinei, care îl strângea în brațe în timp ce cobora treptele spre autobuzul aeroportului. Ceilalți călători nu păreau șase sinchisească de familia Valentinei. Se uitau pe fereastră, se zgâiau la ecranele telefoanelor mobile sau citeau ziare. Tata amuțise de-a binelea. Și ce să mai fi zis, la o adică? La urma urmei, habar n-avea ce-ar fi trebuit să facă acum familia Clopoțel. Să se urce în următorul avion spre Grecia? N-ar fi fost deloc ieftin... Și asta numai în cazul în care ar mai fi găsit locuri libere, ceea ce nu era deloc sigur. Să se întoarcă acasă și să-și ia haine mai călduroase? - Nici vorbă! zise mama. Să ne ducem baba agaza că duba aia tot aici să ne întoargem? Auzi, în Izlabă! O spuse de parcă domnul Clopoțel era de vină că avionul ajunsese acolo și nu la Atena. Poate că ar fi trebuit pur și simplu să se întoarcă acasă și să nu se mai ducă nicăieri."