Un om care scrie: Jurnal 2011-2017

Stocul exemplarelor semnate de către autor a fost epuizat . •  Autor distins  cu Thomas Mann Prize pentru literatură Jurnalul meu este pielea mea de rezervă. E un înveliș magic, scriptural. Din când în când pielea adevărată mă apasă ca un costum greoi de scafandru. Atunci mi-o scot și îmbrac acest tatuaj de cuvinte. În el respir liber, în el pot atinge, în fine, cerul cu palma. - Mircea Cărtărescu Fragment din volum:   "Acasă, mi-am reluat viața tristă și descreierată, de adolescent, în care m-am năclăit după Solenoid. Fac ce vreau, adică nimic și nimicuri. Pierd ore în fața computerului, scriu doar răspunsuri la interviuri (sperietoarea vieții mele), citesc tot mai puțin și mai iritat — Leviatanul lui Auster mi s-a părut din nou de necitit, în ciuda eforturilor mele de prin trenuri și avioane: greșit în idee, în psihologia personajelor, în stil, și cu pagini bune numai când sunt pynchoniene —, încerc disperat să mă pun la un loc, să mă adun de pe drumurile interioare, să mă reinventez că M.C. Cum se vede, însă, deocamdată mintea nu-mi pornește, degeaba învârt manivelă că la camioanele vechi. Nu pot scrie nici un rând adevărat și expresiv. Câteva premii italiene la orizont, ocazie pentru nu mai puțin de patru drumuri: la Pisa, Florența, Gavoi (Sardinia) și Roma. La Florența am să iau Premio “Gregor von Rezzori”. La Roma o să mă duc pentru Premio Stregă Europeo, unde sunt deocamdată doar nominalizat — și cu atât o să mă și aleg. În situația mea, orice astfel de plus de vizibilitate contează. Arătă că sunt încă în cursă. La Roma o să fie circ, dar fie și circ. Pentru Daniella va fi important. Mi-a publicat până acum toate cărțile în Italia în relativa tăcere și obscuritate. Merita și ea să iasă la kumina. Ca și Bruno, ca și mine. Am pierdut enorm de mult timp pe internet citind despre telefoane mobile. Am ales un frumos, ultramarin Samsung Edge, pe care mi-l cumpăr (odată cu Ioana) după-amiază. O să fie cadoul nostru de 1 iunie... Mi se rupe inima însă după HTC-ul meu, încă perfect funcțional și minunat, poate cel mai bun și mai reliabil obiect pe care l-am avut în ultimii ani. Dar mai binele e mereu dușmanul binelui. Azi-noapte am dormit în camera lui Gabriel (pentru că lui i-a fost frică și s-a culcat cu Ioana). M-am trezit foarte brusc, am deschis ochii și-am văzut pe cineva care-mi ținea-n față o foaie de hârtie verde! Fosforescență, parcă. L-am lovit cu putere și am dat jos lampa de pe noptieră. Abia atunci m-am dezmeticit. Îl înțeleg pe Gabriel, e ceva neplăcut, oprimant în camera lui. Nu mi-a plăcut să dorm acolo niciodată.   9 mai. Am câteva texte, nici măcar grele, de scris. Le aman la nesfârșit. I'm not in the mood. Acum lenevesc, e o ocupație laborioasă, care cere multă concentrare. Nu poți lenevi oricum. Acum gust aerul dens care intră-n mine, pipăi pielea multicoloră a luminii.”