Un spion de miliarde

• Autor distins cu Premiul Pulitzer pentru literatură Un spion de miliarde. O poveste adevărată despre spionaj și trădare în timpul Războiului Rece La apogeul Războiului Rece, în cel mai periculos moment în care te-ai fi putut afla în Uniunea Sovietică, într-o seară, în timp ce șeful stației CIA la Moscova își umplea rezervorul cu benzină, un străin s-a apropiat de el și i-a lăsat un bilet în mașină. Temându-se de o capcană a KGB, americanul a ignorat această mișcare de deschidere. Dar bărbatul se hotărâse. Tentativele sale de a stabili contacte cu CIA aveau să fie refuzate de patru ori, înainte de a le face cadou un plic al cărui conținut avea să șocheze serviciile secrete americane. În anii care au urmat, bărbatul cu pricina, Adolf Tolkacev, va deveni unul dintre cei mai valoroși spioni ai SUA. Dar aceste activități ridicau problema unor amenințări personale de proporții la adresa lui Tolkacev și a supervizorilor săi americani. Aceștia aveau întâlniri clandestine în parcuri și la colțuri de stradă și foloseau camere spion, butaforie și coduri secrete, ascunzându-se de mereu prezentul KGB chiar sub nasul acestuia – până ce un act șocant de trădare le-a pus tuturor viața în pericol. Folosind documente CIA anterior clasificate și interviuri cu participanți la evenimente, Un spion de miliarde este un exemplu magistral de reportaj și o cutremurătoare poveste adevărată despre ultimii ani ai Războiului Rece.   Un spion de miliarde este una dintre cele mai bune povesti cu spioni din timpul Războiului Rece și cu atât mai cutremurătoare cu cât... este adevărată. Se plasează perfect la intersecția dintre un thriller palpitant și istoria solid documentată... Este o carte magistrală. - The Washington Post David E. Hoffman este editor colaborator la The Washington Post și corespondent pentru seria de investigații de la PBS, Frontline. Este autorul volumelor The Oligarchs și The Dead Hand, despre finalul cursei înarmărilor din timpul Războiului Rece, și este câștigător al Premiului Pulitzer.  Fragment din volumul "Un spion de miliarde" de David E. Hoffman:   "La sfârșitul lui mai 1979, o serie de experți americani în spionaj, majoritatea specialiști în sisteme de armament sovietice, s-au reunit la un seminar la Washington, într-o sală de conferințe bine securizată. Participanții proveneau din forțele aeriene, navale, de la CIA și de la Agenția de Informații a Apărării. Citiseră cu toții raportul secret de 100 de pagini care circulase în aprilie și în care erau prezentate materialele din caietul lui Tolkacev scris de mână, pe care i-l dăduse lui Guilsher în acea seară geroasă de Anul Nou. Venise momentul să răspundă la o întrebare dificilă: erau adevărate materialele lui Tolkacev? Scopul seminarului era acela de a analiza materialul și de a identifica orice indicii de informații false. Trecuseră doi ani și jumătate de la primul contact cu Tolkacev de la benzinăria din Moscova, iar agențiile de spionaj și armata încă mai aveau suspiciuni. Dacă Tolkacev era controlat de KGB, dacă documentele acestuia erau contrafăcute pentru a induce în eroare Statele Unite, ar fi fost dezastruos să muște din momeală. Cu siguranță că era riscant; KGB îi înșelase, îi dezinformase și îi indusese de multe ori în eroare în trecut. Statele Unite folosiseră, la rândul lor, aceleași metode împotriva Uniunii Sovietice. Totodată însă, Statele Unite doreau să afle mai multe informații și să înțeleagă mai bine planurile și intențiile militare ale sovieticilor. Dacă Tolkacev avea cu adevărat acces la documente reale, răsplată putea să fie frumușică: planuri și dosare de cercetare de la cele mai avansate laboratoare din complexul militar-industrial sovietic. Statele Unite se bucurau de un avantaj asupra Uniunii Sovietice în tehnologia armamentului, dar se temeau mereu de vreo surpriză din partea cealaltă. Spionul acesta le putea furniza un avertisment timpuriu legat de evoluția viitoare a armelor sovietice. După terminarea seminarului, sediul central le-a trimis la Moscova, lui Guilsher și lui Hathaway, un scurt rezumat al acestuia. În rezumat scria că documentele, notele și schițele lui Tolkacev ofereau o imagine revelatoare asupra lumii inaccesibile, până atunci, a strategiei militare sovietice.”